Vorba e, că, în trecut, strămoşii noştri, până la creştinare, purtau nume formate din cuvinte comune, care reflectau anumite particularităţi ale individului, cuvinte cum le numim noi astăzi, porecle sau supranume. Printre ele erau şi nume de animale: Ariciu, Berbecu, Bou, Edu, Iepure, Lupu, Porcu, Purcelu, Ţapu, Ursu etc. Numele acestea au circulat ca prenume până în sec. XIV-XV, în paralel cu cele creştine, calendaristice (Andrei, Dumitru, Gheorghe, Ion, Ştefan, Vasile etc.). Apoi, prin intermediul patronimului (al numelui tatălui), ele au trecut în nume de familie. Astfel, în antroponimia noastră sunt frecvente numele Porcu, Porcescu, Purcel, Purcelea, Purcelescu precum şi denumirea satului Purcari.
În sec. XIV-XVI, în cancelaria domnească, hrisoavele (documentele oficiale) se scriau în limba slavonă şi pisarii, diecii, deseori traduceau numele băştinaşilor. De ex.: numele Căpăţână era scris Golovatii, Lungul – Dolga, Dolghii, Negrea – Cernii, Prostu – Durnii. Şi Porcul, Purcelu a fost tradus Poroseaci, scris şi în variantele Porosăci, Poroseci.
Poroseaci este o formă adaptată a lui Poroseacii, avându-se în vedere al lui Purcel: valea, pârâul, locul, satul, moşia lui Purcel, în traducere – Poroseacii, scris Poroseaci (Şi în antroponimia veche rusă, la 1608, în Nijnii Novgorod, este atestat un ţăran – Carp Poroseatev – Bec., 255). Astfel, în documentele cancelariei domneşti din Moldova sec. XV-XVI sunt atestate în paralel numele Purcel şi Poroseci.
La 1424 este atestat Purcel, satul lui pe Putna (Gonţa, 576). La 1420 – Poroseci, satul lui în hotar cu al lui Oană Vornic pe Bâcovăţ (Gonţa, 572). La 1570 – Purcel, comis, martor în sfatul domnesc (Gonţa, 576). La 1569, 1570 – Poroseci (Poroseaci), pârcălab de Roman şi Cetatea Nouă, martor în sfatul domnesc (Gonţa, 572). La 1615, 1617 este atestat Poroseci (Porosăci, Poroseciu, Poroseaci), stolnic, care primeşte vad de moară în satul Macicăuţi de la Alexandru voievod (Gonţa, 572).
În documentele Lăpuşnei, la 1669, sunt atestaţi: Bejan izbaşea şi Poroseaci, călăraşi din satul Burnăreşti de pe moşia Mănăstirii Golia (SDL, 111). În documentele basarabene (de L. T. Boga), la 1754 este atestat un Toader Poroseci căruia i se întăresc părţi din moşiile Mărtineşti şi Recea (B, 14, 33). În Recensământul Moldovei de la 1774 sunt atestaţi: Vasile Porosăci în satul Işnovăţ şi Afteni Poroseci în satul Jevreni (RM, II, 411, 418). În documentele orheiene, la 1776, este atestat Ion Porosăci (Poroseci), care nu are pretenţie asupra moşiei Paşcani de pe Ichel (SDO, 268).
De la o persoană cu numele Poroseci (Porosăci), care a fost întemeietorul, a provenit şi numirea satului Peresecina (Porosecina), atestat documentar la 1436 (A se vedea: Ion Dron, Peresecina (reevaluări şi contribuţii istorico-etimologice), în Studii şi cercetări, Chişinău, 2001, p. 140-146; Vlad Ciubucciu, Taina numelui tău. Reflecţii paleolingvistice, Chişinău, 2012, p. 197-198).
Azi, în republică, cu numele Poroseci sunt înregistrate 81 de persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
