La popoarele slave şi la români există o veche tradiţie populară de a schimba numele la copii când se îmbolnăvesc, pentru a îndepărta soarta răuvoitoare, a-i feri de boală, să nu-i mai găsească duhul rău, pentru a înşela moartea. Obiceiul este menţionat şi de Ion Creangă în Povestea lui Stan Păţitul: Tot Stan mă cheamă, dar de la o boală ce am avut, când eram mic, mi-au schimbat numele din Stan în Ipate. Această schimbare a numelui se făcea în două feluri: prin botezul de a doua oară şi prin vânzarea copilului bolnav, obicei întâlnit şi azi în lumea satelor. „Pentru a feri copilul de duhuri rele, mama îl vindea unei femei ai cărei copii erau sănătoşi şi îl cumpăra apoi sub un alt nume, nume care intra în uzul familiei, apoi în cel al comunităţii «…». Descendenţii copiilor respectivi erau raportaţi la noul nume, acesta ajungând să fie purtat de fiecare în parte toată viaţa”, adică devenea nume de familie. Astfel a apărut prenumele Prodan „vândut” la popoarele slave, prenume care a pătruns şi la români, fiind atestat documentar din sec. al XV-lea. În documentele moldoveneşti sunt atestaţi: Prodan, tatăl lui Toader diac, la 1447; Prodan, diac, fiul lui Ionaşco, stăpân în Vălcineţ, la 1601; Prodan, fiul Ilenii, la 1606; Prodan, aprod, la 1613 şi mulţi alţii. În documentele basarabene sunt atestaţi: Prodan Drăguşescul şi Prodan Ropceanul, martori la o împărţeală de sate din ţin. Iaşi, la 1659. În sec. al XVIII-lea Prodan este atestat ca patronim (devenit cu timpul nume de familie). La 1774, în ţin. Orhei-Lăpuşna, sunt atestaţi: Toader Prodan, în satul Cojuşna şi Gavril Prodan, în satul Mimoreni (azi Nimoreni). De la o persoană cu numele Prodan a provenit numirea localităţii Prodăneşti.
Azi, în republică, numele Prodan este purtat de 4645 de persoane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
