La începutul lui octombrie, curent, Guvernul regional din Catalonia a organizat un referendum, la care majoritatea votanților s-au exprimat pentru separarea acestei regiuni de Spania. Autoritățile de la Madrid au declarat că un astfel de scrutin este ilegal și neconstituțional. Conform ultimelor sondaje de dinaintea plebiscitului, numărul adepților declarării independenței Cataloniei a scăzut, după ce economia Spaniei a revenit pe un trend crescător. Cu toate acestea, majoritatea catalanilor au susținut organizarea referendumului. Se cunoaște că regiunea realizează aproximativ o cincime din PIB-ul Spaniei, are propria limbă și capitală – Barcelona. Catalanii afirmă însă că guvernul național încasează mai mult decât oferă, din cauza sistemului complicat de alocare bugetară al Spaniei.

După evenimentele din Spania, am decis să mergem în UTA Gagauz-Yeri, pentru a afla care este starea de spirit în regiune și dacă găgăuzii și-ar dori un referendum similar celui din Catalonia.

Unirea – sperietoarea găgăuzilor

Când am pornit spre Comrat, centrul administrativ al regiunii, afară era ceața densă. Am mers spre sud, pe un traseu neaglomerat, o oră și jumătate, până am ajuns în cel mai bine amenajat oraș din UTA Gagauz-Yeri. Din primele ore ale dimineții, oamenii mișunau prin centrul urbei, îndreptându-se în mare parte spre piață. Și la dreapta, și la stânga, erau inscripții în trei limbi: găgăuză, rusă și română, deși localnicii comunică prioritar în limba rusă. În fața clădirii Adunării Populare a Găgăuziei, un grup de jurnaliști aștepta declarații de la autoritățile locale. Mie însă mi-a atras atenția o zonă verde de vizavi de acest edificiu, unde se adunaseră mai mulți oameni.

Pe Gheorghe Cara l-am găsit pe o bancă din parcul central al orașului Comrat, care a fost amenajat recent. Bărbatul are 54 de ani, dar s-a pensionat ca invalid. Mi-a spus că a ieșit la o plimbare, ca să-și mai dezmorțească picioarele. S-a arătat dezamăgit că prețurile au crescut în ultimul an și a recunoscut că se străduiește să ocolească piața, pentru că acolo i se face poftă de una, de alta, dar nu-și poate permite să-și cheltuiască puținii bani. L-am întrebat ce face cu pensia și mi-a răspuns, surâzând: „Am 820 de lei pe lună – deci, nu-s multe bătăi de cap. Cu 600 de lei achit serviciile comunale și restul îl țin de mâncare. Cu 220 de lei nu te poți ghiftui prin localuri. Stau acasă și gătesc ce dă Domnul. Iarna mă mai ajută băiatul, care locuiește în Tiraspol, dar nici el nu are prea multe posibilități, fiindcă are familie. Acolo cel puțin prețurile sunt un pic mai mici”.

Gheorghe Cara constată oftând că, de când Igor Dodon a devenit președinte, nu s-a schimbat nimic în țară, chiar dacă, în campania electorală, acesta a vizitat Comratul și a promis multe lucruri. El a adăugat în șoaptă că Găgăuzia ar vrea să se separe de R. Moldova în cazul în care moldovenii se vor uni cu România. Mi-a mai spus că, în ultima perioadă se vorbește mult despre asta și că locuitorii regiunii sunt speriați. Majoritatea găgăuzilor, potrivit lui, se văd totuși mai aproape de Rusia și speră că autoritățile de la Chișinău înțeleg acest lucru.

„Autonomia noastră este doar pentru politicieni”

În același parc, m-am apropiat de alți trei bărbați, care analizau ultimele știri de la TV: vizita lui Dodon în Rusia și referendumul pentru independența Cataloniei. Fără pic de ezitare, doi dintre ei au recunoscut că l-au votat pe actualul președinte, iar al treilea a spus că i-a dat votul Maiei Sandu. Ei erau de părere că locuitorii UTA Găgăuzia nu au votat pentru politicianul Dodon, dar pentru vectorul politic prorus, pe care PSRM îl promovează. „În campania electorală, echipa lui Dodon umbla prin Comrat și împărțea tot felul de ziare. Eu am adunat maculatura aceea și am făcut cu ea focul în sobă. Oamenii l-au votat pe el, pentru că limba rusă e mai aproape de noi, decât cea română. Toți se tem de Unire, iată de ce Dodon a luat atât de multe voturi. Știm noi ce a fost cu românii. Este așa un caz de pe vremea românilor. O femeie a mers la poliție pentru că soțul a bătut-o, dar jandarmul l-a chemat pe bărbat și i-a spus că nu a bătut-o destul, dacă ea a putut ajunge la poliție”, povestește zâmbind Constantin Miroșkin, unul dintre interlocutorii mei. Îl întreb dacă face glume, dar el mă asigură că astfel de istorii le auzeau de la bunici, care au trăit în acea perioadă.

Vorbind despre situația din Spania, cei trei m-au asigurat că în realitate nu poate fi nici vorbă de un referendum pentru independența Găgăuziei, pentru că în acest caz toți bătrânii și bugetarii vor muri de foame. În viziunea lor, Catalonia nu poate fi comparată nici pe departe cu regiunea în care trăiesc ei. „Dacă autoritățile de la Chișinău nu ne vor da bani, oamenii nu vor avea din ce trăi. Nu există întreprinderi care să aducă venituri și, respectiv, nu avem o economie sănătoasă. Autonomia noastră e doar pentru așa-numiții politicieni locali, care primesc bani din bugetul de stat pentru că stau în fotolii comode și nu fac nimic”, consideră un alt bărbat, pe nume Petru.

„Acolo unde-i bine, acolo-s și găgăuzii”

Potrivit interlocutorilor mei, independența UTA Gagauz-Yeri ar însemna haos pentru toată regiunea. Ei se arată convinși că, în instituțiile de învăţământ din autonomie, ar trebui să se predea în limba română. Faptul că acum se studiază doar în rusă sau găgăuză creează dificultăți pentru tinerii specialiști, când aceştia vor să se angajeze în câmpul muncii. „Noi înțelegem un pic limba română, dar nu putem citi, nici scrie. Din cauza aceasta e foarte greu să îți găsești de lucru pe specialitate”, a menționat Ion Carp, cel de-al treilea bărbat.
Când am rămas să discut doar cu el, mi-a spus că găgăuzii sunt trădători. Îmi atrăgea atenţia că, la timpul lor, găgăuzii i-au trădat pe turci și că ar putea face oricând același lucru şi cu moldovenii. Acolo unde-i bine, acolo-s și găgăuzii, consideră bărbatul, care zice că e moldovean. „Găgăuzii de aici au o mare problemă. Vorbesc mai mult limba rusă și își ignoră tradițiile și obiceiurile poporului lor. Dacă vor continua așa, ei riscă să rămână fără cultură”, opinează bărbatul.

„Mă bucur că a câștigat Dodon. Despre Maia Sandu nu știu nimic.”

În UTA Găgăuzia, în special la Comrat, sunt multe persoane de etnie rusă care au ajuns pe acest teritoriu în perioada sovietică, în calitate de tineri specialiști. Ulterior și-au întemeiat aici familii și au preferat să rămână în țara noastră. Printre ei este și Natalia Arzamasteva, care deține cetățenie dublă: moldovenească și rusească. Acum doi ani, ea s-a pensionat în Rusia, pentru că acolo beneficiază de o pensie mai mare, care echivalează cu peste 2000 de lei moldovenești. „Țara asta are trei pași în lungime și doi în lățime, nici nu ai ce diviza. Nu-i înțeleg pe găgăuzii care vor independență. Cred că astea-s povești de adormit copiii. Mai bine ne-am gândi la pensionarii de aici, care n-au din ce trăi. Un exemplu este soacra mea, care primește o pensie de 1100 de lei și nu-i ajunge practic pentru nimic. Acum câțiva ani, primea un ajutor de 300 de lei în perioada rece a anului, dar după ce i-au adăugat la pensie 100 de lei pentru că a fost deportată, nu-i mai dau nici cei 300 de lei. Iată în ce țară trăim”, se arăta dezamăgită femeia.

În prezent, Natalia nu lucrează, iar cheltuielile lunare sunt pe seama soțului. Cu 6000 de lei, spune că reușește să achite strictul necesar, iar pentru costuri neprevăzute îi mai ajută copiii, care s-au stabilit în Rusia. Cu toate că politica nu o interesează, la alegeri merge neapărat. „Mă bucur că a câștigat Dodon. E un om simplu, parcă e pentru popor, dar cine știe ce are în cap?! Despre Maia Sandu nu știu nimic. Limba română nu o înțeleg. România și Uniunea Europeană ne cam sperie, de aceea puțini au votat cu Maia Sandu”, a conchis Natalia Arzamasteva, care nu exclude că, la un moment dat, se va muta cu soțul în Rusia.

„În Europa nimeni nu are nevoie de noi”

Prietena Nataliei, Ludmila Lomati, a venit la Comrat din Ucraina de mai bine de 20 de ani, după ce a absolvit o universitate din Odesa. Ea are 47 de ani și afirmă cu toată încrederea că anume Comratul este orașul ei de suflet și nu va pleca de acolo niciodată. Unica problemă, pe care o vede, este lipsa locurilor de muncă, în special pentru tinerii specialiști. „Aici oamenii sunt mai ospitalieri și mai prietenoși decât în Chișinău. Toţi oaspeţii noştri rămân mereu plăcut surprinși. Modul în care votăm ne reprezintă în totalitate. Astfel, şi peste 10, și peste 20 de ani, noi vom fi pentru Rusia. Nu-mi place Europa, pentru că acolo sunt permise căsătoriile între persoane de același sex și multe alte lucruri stranii. Au permis refugiaților să vină la ei acasă și să le facă dezordine. Asta-i nebunie totală! Nu știm în ce se va transforma Europa în următorii ani. Acolo nimeni nu are nevoie de noi”, subliniază foarte sigur interlocutoarea mea.
Şi această femeie îmi spune că Găgăuzia va cere independență doar atunci când Moldova va cere Unirea cu România. Dacă acest lucru se va întâmpla totuşi, Ludmila este convinsă că mulți găgăuzi vor pleca în Rusia de teama românilor. În opinia ei, România tot o duce greu și nu are nevoie de o povară ca R. Moldova.

„Plecăm câte trei-patru luni în Rusia”

Pe un teren de joacă pentru copii, am întâlnit câteva cupluri care au ieșit la aer curat cu odraslele lor. Întrebându-i cum se descurcă și ce perspective de muncă au în Comrat, bărbații au recunoscut că sunt nevoiți să meargă pentru trei-patru luni pe an la muncă în Rusia, ca să-și poată întreține familiile. Jenea Țaricov, cel mai vorbăreț din grup, a menționat că este imposibil să trăiești cu o leafă de 2500-3000 de lei, mai ales dacă ai copii. „Alţii, în general, primesc mai puțin. Nici nu vreau să-mi imaginez cum trăiesc ei doar din salariu sau pensie. Orașul e liniștit, ne simțim în siguranță, condiții sunt suficiente, dar, dacă nu ai bani, toate astea contează mai puțin. E greu să-ți lași acasă soția și copilul mic și să pleci la mii de kilometri distanță, dar aceasta e situația și trebuie să ne adaptăm”, povestește tânărul tătic.
Cu toate acestea, bărbaţii de pe terenul de joacă nu se gândesc să se mute cu traiul în străinătate și speră că va veni şi ziua în care lucrurile se vor aranja și ei nu vor mai fi nevoiți să-și lase copiii pentru mult timp.

„Mulţi găgăuzi susţin Uniunea Europeană”

În fața clădirii Adunării Populare a Găgăuziei, am întâlnit o altă familie tânără care-și plimba copilul în cărucior. Bărbatul, care a preferat să nu se prezinte, a declarat că în regiune există totuşi locuri de muncă, însă nu atrag tinerii, deoarece salariile sunt prea mici. În schimb, preţurile la produsele alimentare, îmbrăcăminte sau încălțăminte sunt mai mici în autonomia găgăuză decât la Chișinău. „Situația de la noi nu diferă mult de cea din toată republica. Mulți pleacă în străinătate şi acasă rămân bătrânii și copiii. Fiecare se descurcă după cum îl duce capul. Dacă nu te miști nicăieri, nu-ți poți crea o viață decentă”, consideră bărbatul.

Cei doi soți sunt nemulțumiți de situația politică atât la nivel local, cât și la nivel central. „Majoritatea l-au votat pe Dodon, pentru că el a fost pe aici și le-a promis oamenilor multe şi mărunte, dar acum nu se ține de cuvânt. Dacă ar fi venit și Maia Sandu, ca s-o cunoaştem măcar la față, lumea ar fi votat-o. Nu este adevărat că aici toți sunt proruşi, căci mulți susțin și Uniunea Europeană, dar nimeni nu a fost să le vorbească despre avantajele integrării europene. În acest mod, s-a creat o astfel de atmosferă, încât numele Maiei Sandu creează deja frică printre cetățeni”, subliniază bărbatul. Şi el este de părere că, în ultimul timp, tot mai mulți găgăuzi înțeleg că trebuie să-și dea copiii la grădinițele la care se vorbește în română, ceea ce ar putea schimba și mentalitatea puternic poluată de propaganda rusească.

„Mulțumesc și la revedere”

În centrul orașului, am oprit două prietene care se întorceau de la școală. „Bună ziua. Pe mine mă cheamă Elena. Învăț la liceu în clasa unsprezece. Mulțumesc și la revedere”, au fost toate cuvintele în română pe care mi le-a putut spune una dintre domnițe. Ambele au recunoscut că vorbesc rusa și găgăuza la perfecție, dar română și engleza li se dau foarte greu și, prin urmare, vocabularul le este limitat. „În schimb, putem citi în română. Nu foarte rapid și nu înțelegem absolut totul, dar ne descurcăm mult mai bine, decât atunci când trebuie să vorbim”, mi-a explicat Elena în limba rusă.
Fetele așteaptă să absolve liceul și planifică să depună actele fie la Universitatea din Comrat, fie la o instituție de învățământ superior din Chișinău.

Găgăuzii au asigurat victoria lui Igor Dodon

Alegerile prezidențiale din 13 noiembrie 2016 au fost câștigate de reprezentatul stângii moldovenești, Igor Dodon, pe atunci președinte al Partidului Socialiștilor din R. Moldova. Acesta a învins-o în turul doi pe Maia Sandu, președinta Partidului Acțiune și Solidaritate, cu o diferență de peste 4%. Un rol extrem de important pentru victoria lui Igor Dodon l-au jucat alegătorii din UTA Gagauz-Yeri.
Dacă, în primul tur, care a avut loc pe 30 octombrie, găgăuzii nu s-au arătat prea interesați de alegeri, prezentându-se în număr mic la urne (doar 40,26%), mult sub media națională de 48,96%, în turul al doilea numărul electorilor în autonomie a crescut surprinzător, cu 10%. Atunci UTAG a înregistrat cea mai mare creștere în acest sens, în comparaţie cu alte localităţi ale ţării. Fiind siguri de viziunea lor asupra viitorului regiunii, găgăuzii au confirmat încă odată că își doresc ca politica externă a R. Moldova să fie concentrată spre est, votând în proporție de 98,89% în favoarea lui Dodon. Votul găgăuzilor a fost astfel decisiv în alegerea viitorului președinte. Niște calcule simple arată că cele peste 67.000 de voturi, acumulate de Igor Dodon în UTA Gagauz-Yeri, reprezintă peste 4% din numărul total de voturi, adică exact diferența dintre cei doi candidați.

Potrivit studiului „Starea generală a societății civile din UTA Găgăuzia”, elaborat de Fundația Soros-Moldova, aproximativ 70% dintre respondenţii din regiune afirmă că lipsa locurilor de muncă, sărăcia şi problemele economice sunt problemele majore cu care se confruntă găgăuzii. În ultimii trei ani, însă, ONG-urile din UTAG au activat cel mai mult în domeniul tineretului, dezvoltării comunitare, serviciilor sociale şi educaţie. În acest sens, autorii studiului recomandă reprezentanților sectorului asociativ să-și racordeze domeniul de activitate la necesitățile populației locale, dar nu la interesele donatorilor.