Tărăgănarea problemelor acumulate în jurul furnizorului de gaze a evoluat în ultimii trei ani de la o mină antitanc rămasă din anii ’90 până la o bombă atomică cu un fitil care mocneşte la fiecare adiere a vântului din partea Moscovei.
Executivul şi furnizorul rus de gaze trebuie să delimiteze datoriile Transnistriei. Potrivit datelor băncii centrale de la Tiraspol, această sumă a depăşit deja 3,5 mlrd. USD, crescând cu 2,2 mln. USD în ultimii cinci ani.
„Trebuie să vedem cum ieşim din capcana în care am intrat, adică faptul că datoria Transnistriei e pusă pe seama operatorului naţional, iar eu nu vreau să pun semnătura peste un document care nu rezolvă această problemă”, a declarat de mai multe ori Valeriu Lazăr, ministrul Economiei.
Propunerea Chişinăului e crearea unei companii de furnizare a gazelor pe malul stâng şi câteva pe malul drept al Nistrului, astfel încât fiecare să poarte răspundere de consumatorii săi. Doar că unul dintre acţionarii întreprinderii din stânga Nistrului ar trebui să fie R. Moldova (în SA „Moldovagaz” Chişinăul deţine 35,33%, iar Tiraspolul – 13,44%).
Crearea acestei întreprinderi poate fi o soluţie pentru Tiraspol. Ei refuză să accepte în calitate de acţionar Moldova (care juridic nu sunt sigur că poate face parte din o aşa SCHEMĂ), iar cota sa o cedează „Gazprom”-ului şi, probabil, câtorva persoane fizice din anturajul noii conduceri. Astfel, fără prea mare efort, „Gazprom” preia controlul asupra fluxului de gaze în şi prin Transnistria. Doar că oricum nu costă cota Tiraspolului câteva miliarde de dolari. Indiscutabil, vor fi negocieri destul de fierbinţi.
O altă iniţiativă a Chişinăului e transmiterea în proprietatea „Moldovagaz” a reţelelor construite din banii publici, astfel majorându-şi cota de acţiuni deţinute la întreprindere. În cazul în care partenerii (Moscova şi Tiraspol) vor fi împotrivă, nu au decât să vină cu investiţii similare în dezvoltarea acestui sector.
Dacă e să vorbim din punctul de vedere al consumatorilor, cedarea reţelelor trebuie să limpezească apele în această direcţie. Este de neînţeles din ce cauză fiecare consumator casnic plăteşte din propriul buzunar extinderea reţelelor care trec automat la balanţa „Moldovagaz”. Sau furnizorul nu mai este interesat de noi consumatori?
Există multe întrebări. Doar că aceste întrebări şi soluţiile propuse de Chişinău au existat şi acum un an, iar carul cu gaze şi până acum stă nemişcat. Forfota începe în pragul negocierii preţului şi condiţiilor de import pentru o nouă perioadă de timp.
