Înfrângerile de la Cârpeşti, Albina, Merenii Noi, Danu şi Hristici au fost puse pe seama interdicţiei de folosire a simbolurilor comuniste în campaniile electorale. Rămaşi fără semnul clasic de identificare a comuniştilor – secera şi ciocanul – cetăţenii i-ar fi abandonat pe comunişti şi s-au îndreptat către alte partide. Nu mă îndoiesc de faptul că lipsa simbolurilor comuniste a avut o influenţă asupra alegerilor locale amintite mai sus, însă eliminarea simbolurilor comuniste prin lege nu reprezintă o încheiere a problemelor ridicate de ideologia comunistă în R. Moldova.
În primul rând, jurisprudenţa CEDO nu este favorabilă legilor care interzic simbolurile comuniste. Ungaria a pierdut deja mai multe procese în care simpatizanţii comunişti (mult mai puţini decât la Chişinău) au afişat în public secera şi ciocanul. Nu doar că a pierdut procesele de la CEDO, dar Budapesta a fost pusă să plătească despăgubiri. La mijlocul acestui an, parlamentarii unguri au refuzat să modifice legea şi au stabilit că despăgubirile în aceste cazuri să fie plătite din fondurile acordate de Parlament partidelor politice. Practic s-a deschis o portiţă către câştiguri financiare cu eforturi minime: îţi faci un steag cu secera şi ciocanul şi te plimbi prin centrul Budapestei, aşteptând să te observe vreun poliţist şi să te amendeze, apoi câştigi la CEDO şi îţi încasezi despăgubirea.
Greu de crezut că parlamentarii de la Chişinău vor fi la fel de tenace în păstrarea interdicţiei pentru simbolurile comuniste. Când comuniştii din Chişinău vor începe să câştige procese la Strasbourg, nu ştiu dacă parlamentarii R. Moldova vor găsi de cuviinţă să achite despăgubirile din propriile fonduri, pe model maghiar. La Bucureşti, iniţiativele legislative care aveau în vedere interzicerea simbolurilor comuniste au fost înlăturate de Consiliul Legislativ care a arătat că România riscă să piardă procese la CEDO în baza precedentelor stabilite de Ungaria. Nici mie nu îmi place, dar aceasta este situaţia legală în Europa: simbolurile comuniste nu sunt tratate din punct de vedere legal la fel cu simbolurile naziste.
Scoaterea simbolurilor comuniste în afara legii nu este de ajuns pentru scoaterea ideologiei comuniste din politica de la Chişinău. Până la următoarele alegeri parlamentare mai sunt vreo doi ani – înfrângerile din satele enumerate mai sus s-ar putea să nu se repete. Până în 2014 este posibil ca legea să fie schimbată, sau este posibil să fie ignorată – multe se pot întâmpla. În plus, elementele cele mai toxice ale ideologiei comuniste au „migrat” către alte partide sau zone politice și nu mai constituie monopolul PCRM. Impresia mea este că înfrângerea comuniştilor din aceste alegeri locale parţiale se datorează mai degrabă unei lipse de combativitate – pe de o parte, iar pe de alta – unei creşteri a informării cetăţenilor, unei schimbări de generaţie în care votanţii comunişti nu mai sunt majoritari. În orice caz, partidele proeuropene nu trebuie să îşi pună speranţa exclusiv în interzicerea simbolurilor comuniste, crezând că în 2014 nu vor mai avea niciun adversar.
