…doina tristă a unui oraş cu mulţi stăpâni şi fără de stăpân

Chiar şi trotuarele necurăţate, pe alocuri impracticabile, imprimau un anumit farmec capitalei. Noi toţi înţelegeam că această minune e de scurtă durată şi că după ce zăpada se va topi, Chişinăul îşi va dezgoli… rănile sângerânde. Ceea ce s-a şi întâmplat: azi Chişinăul e îngrozitor şi insuportabil. Mizerie generalizată, mormane de gunoaie, murdărie în faţa blocurilor, pomi „împodobiţi” cu pungi de plastic prin care vântul cântă doina tristă a unui oraş fără stăpâni (sau cu stăpâni răi).

Am folosit la plural „stăpâni”, nu pentru a-l disculpa într-un fel pe primarul general Dorin Chirtoacă. Acesta este vinovat din oficiu, oricum ai întoarce-o, primarul general răspunde de ceea ce se întâmplă în oraşul Chişinău. Dar mai există un „dar”: Chişinăul este capitala R. Moldova, el nu e al lui D. Chirtoacă şi nici al PL-ului, el nu le-a revenit liberalilor conform algoritmului. Asta înseamnă că are şi Guvernul o anumită responsabilitate odată ce e vorba despre capitala ţării. Fireşte, mai există nişte responsabili de dezastrul din capitală: astfel, în afară de primarul general, Consiliul municipal şi Guvern, unul din marii responsabili e însuşi orăşeanul, Măria sa cetăţeanul simplu, cel care, când vrea să protesteze împotriva gunoiului din oraş, îţi aruncă în cap, de la etaj, punga cu resturi alimentare… La acest capitol situaţia e catastrofală. Nu am studiat în detalii cum s-a constituit acest oraş din punct de vedere demografic, de aceea cred că doar sociologii ne-ar putea explica de ce Chişinăul e populat de oameni străini ideilor de cultură generală şi civilizaţie urbană. Iarăşi, nu pentru a-l disculpa pe primarul general, dar este limpede că oricâte eforturi şi cheltuieli ar face municipalitatea, dacă orăşeanul simplu se comportă porceşte faţă de oraşul său, mizeria nu va dispărea niciodată.

Există însă un capitol unde responsabil e primarul general, iar dacă nu-i responsabil direct, el trebuie să-şi asume responsabilitatea. E vorba de ritmurile rapide cu care Chişinăul este sluţit la faţă şi transformat într-un monstru. Mă refer, în primul rând, la buticurile care îneacă oraşul şi care umplu trotuarele şi spaţiile pentru copii. Aceste cutii de plastic, intitulate „Dulcişor”, „Cocoşel”, „Zoluşka”, sunt o adevărată diversiune împotriva bunului-simţ. Aici nu mai poţi da vina pe altcineva, afirmând că acestea sunt „trista moştenire” a lui Urecheanu, Iordanov sau Ursu. Cele de dată recentă, care apar peste noapte, sunt deja din „epoca Chirtoacă”. În al doilea rând, după buticuri, o altă diversiune împotriva bunului-simţ este recroirea blocurilor de locuit. La orice pas vezi cum se modifică balcoanele, se adaugă fel de fel de sărăieşe caricaturale, se construiesc „spaţii comerciale”, tăindu-se din trotuare, blocându-se circulaţia… Orice om înţelege că aceste „lucrări” sunt ilegale şi dacă ele au fost permise de municipalitate, înseamnă că s-a dat mită serioasă… Cineva a dat, cineva a luat. Deocamdată, niciun funcţionar municipal nu a ars pentru corupţie. Până „organele abilitate” vor ajunge la mitomani, oraşul devine tot mai murdar, tot mai urât şi mai lipsit de identitate. Repet, ar fi nedrept dacă toată vina ar fi pusă pe seama doar a primarului general. Oraşul Chişinău e capitala Moldovei, de aceea el trebuie să devină şi bătaia de cap a administraţiei centrale. În limita legii, Parlamentul şi Guvernul trebuie să se implice în dezvoltarea firească şi corectă a capitalei.

Mai există un vinovat în legătură cu ceea ce se întâmplă (rău) în Chişinău. E vorba de presă. Absorbiţi şi obsedaţi de subiecte care se vând, cum ar fi, de exemplu, alegerea-nealegerea preşedintelui, jurnaliştii nu mai au în agenda lor asemenea teme neinteresante şi plictisitoare cum ar fi murdăria din oraş… Şi dacă presa tace, se aude doar vântul care cântă, în pungile din plastic de prin copaci, doina tristă a unui oraş cu mulţi stăpâni şi fără de stăpân…