Dorin Drăguţanu, guvernatorul BNM: „Recomand depozitele în lei pentru a evita şocurile valutare…”

– Emoţiile sunt de bucurie şi speranţă, iar aceste luni au fost fructuoase atât pentru mine, cât şi pentru echipa băncii. Într-un termen foarte scurt, am reuşit să ne adaptăm la schimbarea strategiei BNM, să ne mobilizăm forţele şi să susţinem un dialog foarte bun cu partenerii noştri străini. Ne bucură foarte mult aprecierea înaltă pe care ne-a dat-o misiunea Fondului Monetar Internaţional.

– Orice guvernare nouă motivează anumite probleme prin referinţe la moştenirea nefastă lăsată de conducerea precedentă. Este aplicabilă această „tradiţie” şi în cazul BNM?

– Nu pot vorbi despre o astfel de moştenire. Primul guvernator, Leonid Talmaci, a activat 19 ani în fruntea instituţiei, timp în care banca a avut o direcţie clară şi o dezvoltare vizibilă. Sistemul bancar în ansamblu este stabil, bine capitalizat, cu o lichiditate bună, cu instituţii bancare care ştiu ce fac. Sunt însă anumite lucruri pe care vrem să le îmbunătăţim, dar nu din cauză că ar fi fost greşite, ci pentru că BNM trebuie să evolueze în ritm cu piaţa bancară din Moldova, din regiune şi din lume. Există o serie de proiecte şi idei în interiorul BNM în ceea ce priveşte modernizarea activităţii instituţiei, creşterea capacităţii de supraveghere bancară, de reglementare financiară, de gestionare a inflaţiei etc. Unele modificări legislative deja au fost adoptate, altele urmează. Acum, în parlament se află un proiect de modificări importante la Legea cu privire la instituţiile financiare, care vor aduce îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte capacitatea BNM de a gestiona situaţiile de criză, adică de a lucra cu băncile problematice. Între altele, înainte de lichidarea unei bănci insolvabile, se prevede introducerea procedurii de administrare temporară. Astfel, BNM va avea dreptul să înlăture managerii băncii cu probleme şi să preia conducerea, încercând să salveze situaţia, încât să fie evitată lichidarea băncii.

– A fost luată în calcul experienţa acumulată în cazul „Investprivatbank”?

– Situaţia de la „Investprivatbank” a fost un motiv, dar nu unul crucial. Deciziile luate în cazul acestei bănci au fost logice, dar ad-hoc şi s-au implementat doar parţial. Persoanele fizice şi-au recuperat depozitele, ceea ce este un lucru bun, dar activele şi pasivele instituţiei falimentare n-au fost transmise către „Banca de Economii”, aşa cum urma să se întâmple. Acum „Investprivatbank” este în proces clasic de lichidare. Din ianuarie şi până în prezent au fost recuperate în jur de 50 de milioane de lei din rambursarea creditelor, valorificarea gajului şi comercializarea activelor băncii. Există însă probleme cu recuperarea banilor de la agenţi economici. Jumătate din portofoliul de credite sunt dubioase sau compromise – este vorba de o sumă totală de circa 450 de milioane de lei. Vorbim de cazuri când debitorii n-au posibilitatea efectivă să plătească, gajul nu este suficient sau nu există deloc, agenţii economici nu cooperează cu lichidatorul, tergiversează lucrurile… Totodată, acolo unde s-a ajuns la procese de judecată lucrurile evoluează foarte lent.

– Dle Drăguţanu, la numirea dvs. în funcţie aţi evidenţiat printre priorităţi menţinerea stabilităţii preţurilor. Vedem, totuşi, că preţurile nu stau pe loc…

– Stabilitatea preţurilor este un obiectiv fundamental al BNM. Am făcut paşi foarte importanţi în această direcţie: am adoptat o strategie nouă, am restructurat departamentul de politică monetară şi cercetări, am îmbunătăţit capacitatea de prognoză monetară, am devenit transparenţi prin rapoarte de politică monetară. Stabilitatea preţurilor este un concept dinamic, nu unul static, stabilitate nu înseamnă că preţurile nu se modifică deloc. Stabilitatea preţurilor se măsoară prin indicele preţului de consum, pe care îl gestionează BNM. Ne-am trasat un obiectiv de 5 ±1 la sută pe termen mediu, adică până în 2012. Dar trebuie să facem o diferenţă clară între obiectivul nostru şi prognoză, adică ceea ce reiese din situaţia economică actuală şi riscurile economice în care se află RM. Prin urmare, nu este corect de a spune că BNM nu-şi atinge obiectivul propus de 5%, pentru că acum inflaţia este de 8,1%, iar pentru sfârşitul anului prognoza este de 10,8%. Este o abordare simplistă. Mesajul către populaţie este: vrem o inflaţie mică şi facem totul pentru a atinge acest obiectiv în termen mediu. Da, la începutul lui februarie am ieşit cu primul raport de politică monetară, în care prognozam că inflaţia la sfârşitul anului va fi de 7,5%. Prognoza era făcută în baza datelor disponibile la începutul anului, când nu era generalizată nici informaţia cu privire la inflaţia anuală în 2009, nici cu privire la PIB. După trei luni de zile, având în vedere evoluţiile noi din RM şi în exteriorul ţării, BNM şi-a actualizat prognozele, anunţând în mod transparent şi deschis că, la finele anului, vom avea o inflaţie de 10,8%, şi nu de 7,5%, iar la sfârşitul lui 2011 – de 6%, menţinându-se obiectivul de 5 ±1 la sută pentru 2012.

– Tot la începutul mandatului vă propuneaţi deblocarea creditării în sectorul real al economiei. Ce aţi reuşit între timp?

– Foarte multă lume crede că, dacă BNM ar oferi vreo 2,5 mlrd. de lei gratis în sectorul bancar, creditarea s-ar debloca. Nu este corectă această abordare. Băncile comerciale au deja lichidităţi de patru miliarde de lei pe care nu le pot plasa în credite. Nu din cauză că nu vor să o facă, ci pentru că riscurile sunt foarte mari. De aceea şi dobânzile nu sunt atât de joase, cum şi-ar dori agenţii economici sau populaţia. Pe de altă parte, există cerere, dar nu pentru proiecte calitative, deoarece în condiţii de criză agenţii economici nu se avântă să se împrumute pentru proiecte durabile. Efortul BNM este menit să stimuleze reducerea ratelor la credite şi acestea sunt într-o descreştere continuă din vara anului 2009. E adevărat că nu descresc spectaculos, cu unu-două puncte procentuale lunar, cum ne-am dori, dar totuşi tendinţa e îmbucurătoare. Ca rezultat, la sfârşitul lui aprilie există deja o creştere a volumului total de credite faţă de 31 decembrie 2009. Nu este mare, e sub 2%, dar e creştere. Dacă e să comparăm cu aceeaşi perioadă din 2009, într-adevăr mai atestăm o descreştere a volumului total de credite, cu vreo 500 milioane de lei, dar situaţia a fost diferită atunci. În a doua jumătate a anului 2009 au ieşit la suprafaţă toate „surprizele” crizei economice, despre care fosta guvernare n-a vorbit deschis. Astfel, agenţii economici au început să ceară mai puţine credite, iar băncile – să înregistreze o creştere masivă a portofoliului de împrumuturi neperformante şi au redus radical creditarea.

– Care este acum situaţia cu aceste credite?

– Este încă devreme să afirmăm că problema creditelor neperformante în economie s-a rezolvat – acestea constituie acum 17,2%. Totuşi, suntem într-o situaţie mult mai bună decât alte ţări. În Letonia rata acestora este de peste 30%, în Ucraina, neoficial, se vorbeşte de 50%.

– Dar în ce măsură evoluţiile cursului valutar reprezintă un motiv de îngrijorare?

– Sunt nişte fluctuaţii absolut normale, populaţia ar trebui să se obişnuiască cu faptul că o apreciere sau o depreciere a leului faţă de dolar într-o singură zi cu un punct procentual nu este un lucru ieşit din comun. Acum, situaţia pe piaţa valutară este una destul de calmă, iar cursul este relativ stabil, cu o depreciere de 5% faţă de 31 decembrie 2009. Prognozăm că, până la sfârşitul anului, va exista o tendinţă de apreciere. Cât priveşte cursul leului faţă de euro, acesta depinde direct de cursul euro faţă de dolar pe piaţa internaţională.

– Şi oamenii cum să procedeze cu economiile lor, ce sfat le-aţi da, în calitate de guvernator al BNM?

– Le-aş recomanda persoanelor fizice să-şi ţină economiile în lei, de preferat pe termen mai lung, pentru că dobânzile sunt foarte bune. Dar, în general, un principiu economic simplu spune că trebuie să-ţi ţii economiile în valuta în care vei avea cheltuieli, fiindcă astfel eviţi anumite riscuri financiare, iar pentru persoanele care îşi programează anumite cheltuieli sfatul este să şi le planifice în valuta în care obţin veniturile de bază. Prin urmare, dacă o persoană are venituri în lei, nu trebuie să-şi planifice cheltuielile în valută străină, pentru că, din cauza cursului, lucrurile vor fi diferite.

– Dacă sugeraţi oamenilor să prefere leii, înseamnă asta că valuta naţională este forte şi stabilă?

– Leul va fi cu adevărat puternic atunci când vom avea o economie puternică, o creştere a productivităţii muncii. Recomand să fie preferate depozitele în lei pentru a evita şocurile valutare şi pentru că rata dobânzii este atractivă. Dacă persoanele fizice nu au o necesitate stringentă de a cheltui bani, le-aş recomanda să-i depună la bancă pentru 9-12 luni sau chiar mai mult. Dacă rata dobânzii pentru 18 luni este de 14% şi inflaţia în 2011 va fi de 6%, persoanele fizice vor avea, real, un câştig anual de 8%. Pe când ratele dobânzilor la depozitele în valută străină sunt mult mai mici şi vor continua să scadă.

– Ce avantaje pentru ţară ar comporta dedolarizarea economiei?

– Dacă vrem, pe termen mediu, să avem credite ieftine în lei, cu rate de 8-10% şi chiar mai mici, trebuie să avem încredere în moneda naţională, astfel ca proporţia depozitelor în lei să fie mult mai mare decât în valută străină. Aşa este în Cehia, bunăoară, unde rata dobânzilor la împrumuturile în coroane cehe este mai mică decât în euro. La noi, ponderea depozitelor în valută străină, dolari şi euro, este de 47%, iar volumul creditelor acordate în valută străină este de 37-38%. Comparativ cu ţări ca Armenia sau Georgia, unde dolarizarea este de 70-75%, în RM situaţia nu este foarte rea, dar e loc pentru mai bine.

– Dar cum să-i faci pe oameni să aibă încredere în moneda naţională?

– Este un subiect fierbinte şi în Europa. Ceea ce se întâmplă acum cu euro este generat de pierderea încrederii populaţiei faţă de această valută în legătură cu criza din Grecia. Este necesar de abordat în complex problema. Nu există o reţetă magică pentru sporirea încrederii, trebuie să crească încrederea în sistemul bancar, în capacitatea BNM de a-şi atinge obiective privind inflaţia, în economia ţării. Este important şi ratingul extern al Moldovei, şi afluxul de investiţii străine.

– Spuneţi că un leu puternic trebuie susţinut de o economie puternică. Dar prin ce miracol s-a întărit leul în ultimii ani, căci economia reală nu prea funcţiona? Or, unii economişti ziceau că, încă în 2008, cursul ar fi trebuit să ajungă la aproape 20 de lei pentru un dolar, dar a fost menţinut artificial de fosta guvernare.

– Înainte de alegeri, politicienii desenează scenarii apocaliptice, care nu sunt neapărat realiste. Este un specific electoral. Şi acum sunt politicieni care vin cu prognoze foarte negative, ce nu sunt argumentate economic. Evoluţia cursului leului moldovenesc în trecut a depins de câţiva factori, printre care intervenţiile BNM şi intrările masive de remitenţe în ţară, în 2005-2008. În aceste condiţii, leul nu avea cum să se deprecieze. Problema este alta: dacă trebuia să fie lăsat să se aprecieze într-atât? Cursul leului nu trebuie privit doar din perspectiva pieţei locale, ci în relaţie cu cursul valutelor principalelor ţări-partenere ale Moldovei. Şi aici este o problemă – în 2008, ca urmare a crizei, rubla rusească s-a depreciat cu 16%, hrivna ucraineană – cu vreo 60%, în timp ce leul s-a apreciat cu 8%! Este un lucru anormal, care produce distorsiuni majore în economie, care, pe termen lung, duc la dezechilibru macroeconomic şi pot genera crize economice. În 2009, leul s-a depreciat cu 16%, recăpătându-şi echilibrul regional. Economia are doar de câştigat, mai ales pe termen mediu, pentru că acest lucru duce la sporirea competitivităţii mărfurilor noastre la export, dar şi a produselor autohtone faţă de cele de import pe piaţa locală.

– În ce măsură intervine în prezent BNM pentru a corecta cursul leului, aşa cum se întâmpla anterior? Şi cât de des recurge la sterilizarea masei monetare?

– Sterilizarea masei monetare nu este legată direct de curs, noi facem acest lucru permanent, conform unui grafic anunţat, ceea ce este ceva nou. Băncile aduc excesul de lichiditate şi îl depozitează la BNM, la o rată a dobânzii de 7%. Este o procedură standard pentru a menţine stabilitatea preţurilor, în condiţiile în care băncile evită să dea cu împrumut aceşti bani, pentru că nu există cerere de credite bune. Dacă BNM n-ar face astfel de sterilizări, excesul de lichidităţi ar ajunge pe piaţa speculativă, iar asta ar duce la creşterea inflaţiei. În ceea ce priveşte intervenţiile pe piaţa valutară, deja am anunţat: BNM nu va opune rezistenţă trendului pe termen lung, dar îşi rezervă dreptul de a interveni imediat şi în forţă atunci când apar anumite volatilităţi excesive pe piaţă, modificări de curs semnificative, fără nicio explicaţie economică, sau când există fluctuaţii cauzate de anumite evenimente temporare sau speculative. Deci, cursul este stabilit pe piaţa valutară pe baza cererii şi ofertei, dar urmărim zilnic ce face leul şi intervenim, dacă este nevoie. Am făcut asta pe parcursul anului curent, am vândut valută în ianuarie, în februarie, în aprilie şi în mai, cantităţi nu foarte mari, comparativ cu aceeaşi perioada a anului trecut, dar suficiente pentru a echilibra situaţia.

– De ce rezerve valutare dispune, în general, Banca Naţională? Mă refer la cele plasate peste hotare.

– Conform angajamentelor asumate în Memorandumul cu FMI, la 31 decembrie rezervele nete ale statului trebuiau să fie de 1,3 mlrd. de dolari, dar am avut cu vreo 20 de milioane mai mult. La 31 martie trebuia să avem 1,35 mlrd. şi iarăşi am avut cu vreo 20 mln. mai mult. Dar nu atât suma este importantă, cât faptul ce volum de importuri strategice poate fi acoperit de rezervele internaţionale nete. Asta şi constituie, ca şi într-o gospodărie, banii puşi la ciorap pentru vreo nevoie neprevăzută. La ora actuală, rezervele nete ale statului acoperă 4,5 luni de importuri strategice. Pe plan mondial, o rezervă pentru trei luni de import se consideră acceptabilă.

– Avem doar bani puşi deoparte sau şi aur, diamante?

– Rezervele în aur sau pietre preţioase nu sunt prevăzute de legislaţia noastră, dar şi istoric vorbind, BNM n-a moştenit un astfel de tezaur. Noi ţinem rezervele doar în valută, în principal în dolari şi euro, investiţi la un risc minim şi cu lichiditate maximă. Adică noi investim banii în hârtii de valoare ale statelor cu un rating foarte bun sau în depozite bancare în ţările cu un rating foarte bun.

– Rezerve avem, dar cât de mare e povara datoriilor interne şi externe?

– RM nu are probleme cu datoria externă sau cu cea internă. Statul are angajamente foarte clare, convenite cu FMI, de a-şi limita datoria internă. În anii trecuţi, statul s-a împrumutat de la BNM pentru a achita plăţile sociale, astfel că datoria este destul de mare, dar rezonabilă. În ceea ce priveşte datoria externă, suntem foarte prudenţi şi tot ce am împrumutat este pe termen lung, de la instituţii financiare internaţionale, la rate foarte mici. Moldova nu se împrumută pe pieţele financiare, ci de la FMI – cu 0,25%, ia credite la rate clare de la Banca Mondială, BERD. Nu suntem în situaţia Greciei, care se împrumută pe pieţe internaţionale cu sume foarte mari, dar, din cauza problemelor bugetare, a ajuns să achite dobânzi şi penalităţi de 11%, adică de peste trei ori mai mari decât ratele iniţiale. Este şi cazul Ucrainei.

– Dle Drăguţanu, mai este actuală problema privatizării „Băncii de Economii”, mult discutată în anii precedenţi?

– Existenţa unei bănci de stat are şi avantaje, şi dezavantaje. Dezavantajul e că, atunci când există o bancă mare de stat, cum este „Banca de Economii”, este inevitabil ca politicul să se implice în activitatea acesteia, astfel, pe termen mediu şi lung, există riscul destabilizării instituţiei. Totodată, în situaţii de criză, în multe ţări, când băncile străine au oprit creditarea, pentru a evita riscurile nedorite, doar băncile de stat au continuat să ofere împrumuturi sectorului real. Privatizarea băncii de către un investitor străin strategic ar aduce beneficii în ceea ce priveşte modernizarea şi accesul la surse financiare mai ieftine, ceea ce va impulsiona dezvoltarea băncii. Dar cred că acum, în situaţia în care ne aflăm, este inoportun de a discuta serios despre privatizarea BEM. Băncile nu se vând în perioadă de criză, pentru că preţul este foarte mic faţă de ceea ce poţi obţine în situaţii normale.

– Dle guvernator, unde sunt leii cu semnătura dvs.? Aţi spus că urmează să apără…

– După procedura internă a BNM, conformă cu practica internaţională, există un plan bine stabilit de înlocuire a bancnotelor uzate cu bancnote noi. Acest lucru se face anual, şi anul acesta vor fi o serie de denominări, pentru care am comandat şi vom primi de la furnizor alte bancnote. Probabil, până la finele anului, acestea vor fi puse treptat în circulaţie. Dar, odată cu apariţia bancnotelor cu semnătura mea, cele semnate de primul guvernator nu vor dispărea, ele rămân valabile până se uzează.

– Cât trăieşte o bancnotă în RM?

– În medie, trei-patru ani, pe când în ţările unde sunt de o calitate mai bună bancnotele pot rămâne în circulaţie chiar şi şapte ani.

– Nu ar fi cazul să trecem şi noi la o altă calitate, să îmbunătăţim designul leului moldovenesc?

– Sunt de acord, RM merită să aibă o bancnotă frumoasă şi calitativă, or şi valuta naţională este o carte de vizită a ţării. Totodată, tehnologiile de imprimare a bancnotelor au evoluat foarte mult, comparativ cu anii când a fost elaborat leul moldovenesc. Există necesitatea de a schimba bancnotele, dar acum este prematur de a discuta acest subiect. Şi nu pentru că ar fi costisitor, ci nu este momentul istoric oportun. Abia ieşim din criză şi, pentru a evita interpretările de genul: ţara arde, iar baba se piaptănă, cred că schimbarea banilor poate să mai aştepte. Pe termen mediu, când lucrurile se vor clarifica în plan economic, avem intenţia de a iniţia discuţiile privind elaborarea unor modele noi ale bancnotelor monedei naţionale.