(Fragmente din discursul, intitulat simbolic „Testamentul”, rostit de poetul Grigore Vieru pe 30 august 2007, la incununarea sa cu titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Stiinte a Moldovei)
Iubiti frati,
O tulburatoare parabola biblica, pe care o desprindem din comoara intelepciunii regelui Solomon, suna astfel: atunci au venit doua femei desfranate la rege si au stat inaintea lui. Si a zis una dintre femei: Rogu-ma, domnul meu, noi traim intr-o casa; si eu am nascut la ea, in casa aceea. A treia zi dupa ce am nascut eu, a nascut si aceasta femeie si eram impreuna si nu era nimeni strain cu noi in casa, afara de amandoua. Insa noaptea a murit fiul acestei femei, caci a adormit peste el. Si s-a sculat ea pe la miezul noptii si mi-a luat pe fiul meu de langa mine, cand eu, roaba ta, dormeam, si l-a pus pe-al ei la pieptul meu. Dimineata cand m-am sculat ca sa-mi alaptez fiul, iata, el era mort; iar cand m-am uitat la el mai bine dimineata, acesta nu era fiul meu, pe care-l nascusem. Iar cealalta femeie a zis: Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tau e mort! Iar aceasta ii zicea: Ba nu, fiul tau este mort si al meu este viu! Apoi a zis Solomon: dati-mi o sabie, si i s-a adus regelui o sabie.nSi a zis regele: Taiati copilul cel viu in doua si dati o jumatate din el uneia si o jumatate din el celeilalte! Si a raspuns femeia al carui fiu era viu regelui caci i se rupea inima de mila pentru fiul ei: Rogu-ma, domnul meu, dati-i ei acest prunc viu si nu-l omorati! Iar cealalta a zis: Ca sa nu fie nici al meu, nici al ei, taiati-l! Si regele a zis: Dati-i acesteia copilul cel viu, caci aceasta este mama lui!
Conotatia acestei geniale metafore biblice pare sa izvorasca din tragismul Limbii Romane de pe teritoriul Republicii Moldova.
Ca si in Sfanta Scriptura, la noi, in Basarabia, copilul viu, care este Limba Romana, fusese furat tot pe intuneric. Si tot el, care este aceeasi Limba Romana, murise nu pentru ca Basarabia adormise peste el, ci pentru ca peste fiinta lui se lasase giganticul trup tarist. Singura neasemanare intre pilda biblica si dramaticele noastre realitati lingvistice este aceea ca si Romania, si Basarabia n-au nascut in desfranare cei doi copii, care, de fapt, era si este unul singur si se numeste Limba Romana. Tot ce este frumos poarta ponos!, zicea Anton Pann. Cu alte cuvinte, tot ce este frumos poarta in sine samanta suferintei si a jertfei. Exemplul cel mai potrivit in aceasta privinta il reprezinta Brancoveanu, Eminescu, Iorga. Din pacate, in strivitorul intuneric tarist ce acoperise Basarabia lipsea un Solomon al nostru. ?arul nu putea fi Solomon. De altfel, el insusi taiase in doua miraculoasa fiinta, care, din vrerea si mila Lui Dumnezeu, se numeste Limba Romana. Tot tarul a dat istoricei noastre limbi un alt nume: limba moldoveneasca. Cred ca nu este cazul sa explicam de ce s-a recurs la acest criminal procedeu. Motivul este arhicunoscut. Noul nume al Limbii Romane in Basarabia de sub ocupatia tarista, apoi de sub cea sovietica, jigneste un popor ce a trudit la zidirea Limbii noastre istorice, dar si memoria celor care, prin har si jertfa, au remodelat-o, dandu-i o desavarsire deplina, asezand-o in randul celor mai civilizate limbi ale lumii.
(…) Se pune fireasca si logica intrebare: cum si de unde s-a iscat in Basarabia o alta Limba decat cea Romana?! Este adevarat ca exista un grai moldovenesc, care mi-e atat de drag, asa cum exista unul muntenesc, banatean sau oltenesc. Dar Limba este una singura si ea se numeste Romana. Sa lasam mai bine sa vorbeasca cititorii Limbii Romane care sunt marii carturari, scriitori clasici si moderni, lingvistii notorii: „Dragos a adus in ?ara Moldovei romaneasca limba” (Dosoftei, 1642-1693); „…macara ca ne raspundem acum moldoveni; iar nu intrebam: stii moldoveneste? Ce: stii romaneste?” (Miron Costin, 1633-1691); „…moldovenii, ardelenii si muntenii alcatuiesc un popor intreg si aceeasi limba” (Alecu Russo, 1819-1859); „…simplu fapt ca noi, romanii cati ne aflam pe pamant, vorbim o singura limba, „una singura”, ca nealte popoare si aceasta in oceane de popoare straine ce ne inconjoara, e dovada destula ca asa voim sa fim si nu altfel” (Eminescu, 1850-1889); „Cugetarea romaneasca / Are portul romanesc. / Nu lasati dar s-o ciunteasca / Cei ce limba ne-o pocesc” (Bogdan-Petriceicu Hasdeu, 1838-1907); „N-avem doua limbi si doua literaturi, ci numai una, aceeasi ca cea de peste Prut” (Mateevici, 1888-1917); „Pe vremea aceea, in scolile din Basarabia, nu numai ca disparuse predarea limbii romanesti, dar nu era iertata elevilor intrebuintarea limbii materne nici chiar intre ei” (Constantin Stere, 1865-1936); „Teza existentei unei limbi moldovenesti diferite de limba romana este, atunci cand e de buna credinta, o iluzie si o greseala, cel putin extrem de naiva; iar cand e de rea credinta, e o frauda stiintifica” (Eugeniu Coseriu, 1921-2002); „Adevarul e ca nu sunt doua limbi identice cu numiri diferite, ci o singura limba de cultura si ca ea are o singura denumire – LIMBA ROMANa” (Silviu Berejan, 1927).
Sa citam si afirmatiile unui clasic in viata care este Ion Druta (1928) inserate in eseul Domniei sale Rascrucea celor prosti: „Cum o numim pana la urma? Fireste, limba romana. Dupa ce am calatorit prin mai multe imperii, ne folosim de limba fiarta si cizelata de fratii de peste Prut in cazanele nationale”. Iata ce zice un alt scriitor, academician, Mihai Cimpoi, atins si el, ca si Druta, de aripa geniului: „Limba romana este rostirea esentiala a fiintei poporului nostru, din care putem deduce modul sau de a gandi, de a simti si de a exista in si intru istorie” (Mihai Cimpoi, 1942); „Limba fiecarei etnii este creatia sa cea mai profunda, cea mai semnificativa, cea mai bogata si cea mai daruita de harul frumusetii si al binelui” (Valeriu Rusu, 1935); „Exista o singura limba vorbita de la Nistru pana la Tisa si pana hat peste Nistru – Limba cea Materna care e Romana” (Ion Dumeniuc); „Fara indoiala, nu e absolut nimic condamnabil in faptul ca cineva foloseste expresiile „vorbire moldoveneasca”, „a vorbi moldoveneste”, caci ele corespund unei realitati incontestabile. Ba din contra, avem tot temeiul sa ne mandrim ca suntem moldoveni, ca avem un fel al nostru de a fi si de a vorbi. Dar cand e vorba de denumirea oficiala (…) trebuie folosit doar termenul de limba romana” (Ion Etcu, 1935; Alexandru Darul, 1929); „Se fac referiri la argumente, dar argumentele se iau din diferite sfere, si ele, formal, parca permit sa tragem concluzii de diferita natura. Insa, pana la urma, formula si concluzia definitiva trebuie sa fie una – cea care se bazeaza pe traditia istorica, cea care se sprijina pe argumentul stiintific. De aceea, denumirea limbii literare, a limbii in care au scris toti clasicii nostri, toti oamenii de cultura a fost si ramane una: limba romana” (Haralambie Corbu, 1930).
(…) Iata un document al zilelor noastre, poate cel mai important, pentru ca este semnat de supremul si intregul for al stiintei, intitulat „Declaratia Adunarii Generale Anuale a Academiei de Stiinte a Moldovei”. Citam: „Adunarea Generala Anuala (din 28.02.96 – n. n.) a ASM confirma opinia stiintifica argumentata a specialistilor filologi din Republica si de peste hotare (aprobata prin Hotararea Prezidiului ASM din 9.09.94), potrivit careia denumirea corecta a limbii de stat (oficiale) a RM este Limba Romana”. (…) Slujitorii falsului glotonim limba moldoveneasca ne pot replica: „Sa vedem ce zice poporul”. Dupa ce i s-a bagat in cap, amar de vreme, ideea ca vorbim o alta limba decat cea romana, e clar ce poate zice poporul, mai exact o parte a poporului. (…) Suntem invinuiti de catre aceiasi „patrioti” ai „limbii moldovenesti” ca, pentru opinia noastra, opusa fanteziei lor, primim de la straini, in special, de peste Prut, premii si granturi. Sa fi primit oare niste granturi si Marx, Budagov, Piotrowski, Kapita, Coseriu, Mateevici, Druta pentru aceleasi convingeri stiintifice si crestinesti in respectivul domeniu?!
Sa primeasca oare granturi si Nicolae Corlateanu acolo, in ceruri, pentru istoricul sau testament?! (…) Am spus-o de nenumarate ori: sarma ghimpata din fundul gradinii noastre mi-a zgariat si imi zgarie inima. O suport, insa, cu ingaduinta stiind ca, aidoma Zidului Berlinului, va cadea si ea atunci cand vor dori organismele internationale, marile puteri si, bineinteles, atunci cand va vroi poporul sa o darame.
Zidul, insa, dintre noi si Limba Romana trebuie sa cada azi…
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
