Mă rog, a fost, sâmbătă. Am împlinit douăzeci şi opt de ani şi am trei fire albe: unul la tâmpla stângă, altul pe piept şi unul în barbă. Mă pot lăuda cu un nimic banal, dar simt o înţelepciune dobândită pe baza experienţelor trecutului. Nu mă mai entuziasmez la fel de uşor, când o femeie îmi aruncă firimituri de atenţie, nu mă mai consumă la fel de mult micile hopuri sentimentale, privesc mult mai calculat spre viitor, sper mai puţin la ziua de mâine şi apreciez mai mult ce se întâmplă astăzi.
Am început să scriu în suplimentul „Femeia” în plină decepţie sentimentală. Am trecut prin cele mai oribile sentimente, în timp ce scriam articolele săptămânale. Am lăudat femeile, în general, apreciat, idolatrizat, lovit, urât şi blamat, chiar dacă de vină a fost una singură… Câteva dintre cele care mi-au stat alături, mai mult sau mai puţin, după acest eveniment, citesc ceea ce scriu în fiecare săptămână. Unele m-au antipatizat, după ce au văzut ce idei mi-au generat, altele s-au bucurat că mă gândesc la ele, indiferent de mod… Bună, E.!
Au trecut douăzeci şi opt de ani de când exist şi aproape doi de când scriu la „Femeia”. Nu am crezut în 2010 că voi prinde finalul lui 2011 pe paginile acestui supliment din simplul motiv că nu voi avea despre ce să tot scriu. Din păcate, nu mi-am găsit liniştea care să-mi domolească trăirile interioare, iar redactorul-şef îşi freacă mâinile de bucurie.
www.umbluliber.com
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
