Dumitru Moţpan: „Noi am reabilitat partidul comunist”

„Nici maşină nu mai am”

– Cu ce vă mai ocupaţi, dle Moţpan?
– Sunt pensionar, n-am ocupaţie. Mi-a promis şi Snegur, şi Lucinschi că-mi vor da ceva de lucru, dar… După ce munceşti zi şi noapte atâţia ani, e foarte greu să ieşi din casă şi să n-ai ce face. Am lucrat în conducerea ţării din 1990 până în 1998, ce rost mai are să mă bag în tărâţă? Dacă te bagi în tărâţă, te mănâncă porcii.

– Cine-s porcii, care pot să vă mănânce?
– Tu nu te anina deodată de tărâţă şi de porci, că în viaţa mea n-am furat nimic şi n-am insultat pe nimeni. Aşa am fost educat de părinţi şi aşa mă port până astăzi.

– Ce pensie aveţi?
– Pensia mea e de 5000 de lei, trăiesc numai din ea. Nici maşină nu mai am, după ce am nimerit într-un accident şi mi-am frânt picioarele. Mi-a dat soarele în ochi şi am intrat cu maşina într-un perete de beton. Aveam un Audi 100. Pe urmă, doi ani, am stat în spital. Acum merg, dar pe scări îmi e mai greu. Slavă Domnului că nu mi s-au fărâmat genunchii.

„Degeaba urlau toţi…”

– Nu v-aţi gândit să vă întoarceţi în politică?
– De ce s-o fac? Am fost în politică destui ani şi încă în perioada destrămării URSS, când nu aveam legi şi am adoptat Constituţia. Până în 1994, eram şi deputat, şi conducător al gospodăriei agricole „Puti Lenina” din Făleşti. Iată acolo era comunism adevărat. Din contul colhozului, se făceau nunţile angajaţilor, li se construiau case, se plăteau înmormântările, erau hrăniţi copiii. Peste un an, am format PDAM. În 1993, când Frontul Popular a interzis partidul comunist, noi l-am reabilitat. Ce înseamnă să interzici un partid într-o ţară democrată? Pe urmă totul e clar – lumea care atunci era cu PDAM a votat cu PCRM. Pentru că în PDAM eram foşti comunişti.

– Cum apreciaţi astăzi activitatea guvernării agrariene?
– Să nu mai zică alţii că am lăsat greutăţi pe spatele lor. Crearea democraţiei în fostele republici ale URSS a fost foarte grea. Atunci nimeni nu avea idee de baza legislativă a unui stat democrat – noi eram comunişti, aveam mentalitate sovietică, dar voiam să construim o ţară capitalistă. Eu am procedat foarte corect atunci când am insistat să se adopte programul de privatizare. Greşeala a fost că nu trebuia să distrugem gospodăriile imediat, ci treptat, dar pământul oricum trebuia să-l dăm ţăranilor. Degeaba urlau toţi că preşedinţii de colhoz sunt şaşlâcari – numai pe urmă s-a văzut cine-s hoţii, după ce alţii s-au folosit de această lege şi au capturat averi. Nu e corect să spui acum că cineva de atunci comitea greşeli.

„La beţie, Smirnov spunea că suntem o republică”

– Cât de mare era influenţa Moscovei asupra noului stat, RM?
– Noi eram foarte dependenţi de Rusia şi am pierdut mult. Prin CSI, s-a urmărit formarea unei URSS mai democrate, dar nu s-a reuşit. Trebuia să insistăm atunci şi să facem cu armata a 14-a un contract de arendă a depozitelor de la Colbasna sau a aeroportului de la Tiraspol pentru 20-30 de ani, ca să luăm nişte bani sau să primim gratis resurse energetice ruseşti. La fel cum face azi Polonia, care dă pământ în arendă pentru NATO şi câştigă bani nebuni. Dar atunci şedeau o bună parte – toţi colaboratorii KGB-ului – şi tremurau de frică ca să nu le deschidă dosarele…

– Cum a pornit conflictul transnistrean şi cum poate fi soluţionat acesta?
– Conflictul înseamnă ambiţiile prosteşti ale guvernanţilor care au dat ordinul să se deschidă focul. În parlamentul’90, aveam vreo 60 de deputaţi din Transnistria, bătuţi cu pietre de către patrioţii noştri. Noi am plecat cu un grup de deputaţi la Tiraspol şi i-am rugat să se întoarcă în sala de şedinţe. Şi eu au venit, dar după ce patrioţii iarăşi i-au împroşcat cu pietre, nu s-au mai întors. Ei cereau doar autonomie culturală, fără să ignore limba… moldovenească cu caractere latine. Apoi au început aşa-numitele tratative. Toate acestea se terminau cu beţii adevărate, iar la beţie, până şi Smirnov spunea că suntem o republică şi nu putem să ne dezbinăm. Conflictul poate fi soluţionat nu cu ajutorul SUA, nici al UE, ci doar de către preşedintele RM şi omologul său rus. Medvedev trebuie să-l cheme pe Smirnov şi să-i zică: „Băieţi, ajunge să vă ocupaţi cu prostiile!”. Eu văd rezolvarea problemei transnistrene după exemplul găgăuz.

„Trecerea la grafia latină e corectă”

– Chiar dacă Moscova va ceda, Transnistria va rămâne un obiect de şantaj pentru RM, căci conflictul poate fi redeclanşat oricând vor dori ruşii.
– Rusia are dreptate că stă cu grijă, fiind înconjurată şi pe uscat, şi pe apă de NATO. Lumea întotdeauna a fost împărţită, iar noi nu putem să alegem o parte sau alta. Pentru noi cea mai bună e raţiunea. Noi trebuie să avem o politică economică proprie. Toată lumea este dependentă de ceva, de cineva, dar politica economică trebuie îndreptată într-o direcţie – exportul să depăşească importul. Altminteri, ţara are o politică economică greşită.

– Mai sus, înainte de a zice „limba moldovenească”, aţi şovăit. De ce?
– Pentru mine, limba… moldovenească şi română sunt identice. Şi trecerea la grafia latină e corectă. Este Constituţia, care stipulează denumirea limbii, dar să zici că ele sunt diferite e o aberaţie.

– Ce credeţi că se va schimba după alegerile din 2009?
– Zică lumea ce n-ar zice, dar comuniştii vor câştiga 30-35%. V-o spun eu, care umblu printre oameni şi am trecut prin chestiile politice. Cât priveşte opoziţia, ambiţiile acestora sunt mai presus de realism şi raţionalitate. Dacă aceştia nu se vor uni, comuniştii vor acumula în mod sigur majoritatea. Astăzi, situaţia politică a RM e stabilă, dar cea economică lasă de dorit. Când se spune că au crescut salariile de 13 ori, de ce nu se aminteşte că preţurile au crescut de 23 de ori? Ne lăudăm că trimitem în Marea Britanie câte trei-patru sute de garafe de vin, dar, mă scuzaţi, ar fi normal să vorbim de sute de mii de tone. Şi situaţia agricultorilor este catastrofală. Şi TVA de 20 de procente e o prostie. Lupta cu corupţia e vorbă în vânt, căci fiecare al doilea are buzunare pline şi mai caută. De ce noi nu avem nimic, iar alţii au trei bugete de-ale RM? Nu putem învinui pe cineva concret, dar nici să trăim aşa mai departe nu se poate. După alegeri, opoziţia ar trebui să se unească. Depinde pe cine l-or pune în frunte, căci azi fiecare se vrea cel mai mare. La alegerile locale din Chişinău (din 2007 – n.r.), lumea n-a votat pentru Chirtoacă, dar contra lui Iordan – acela cu mâinile roşii, în mănuşi, care niciodată n-a ieşit la televiziune, măcar să schimbe două cuvinte. Şi la urmă Chirtoacă este boicotat din partea guvernului. Aşa nu se face, asta-i prostie adevărată. Avem nevoie de o guvernare democrată, dar, în situaţia noastră, fără a bate cu pumnul în masă, nu-i chip. În această privinţă, o persoană cu un caracter mai bun decât Voronin nu avem.

„Îl susţin pe Voronin”

– Optaţi şi pentru democraţie, şi pentru birocraţie?
– Eu îndreptăţesc birocraţia lui Voronin şi îl susţin ca preşedinte şi ca persoană. Dar televiziunea şi radioul, oameni buni, de vreo două luni de zile, s-au apucat de Dodon – numai Dodon vorbeşte, numai pe el îl arată -, de parcă Dodon e cheia bisericii. Terminaţi-o! Asta-i de-acum campanie electorală şi e o mare greşeală să se împartă spaţiul de emisie. Despre ce presă liberă mai poate fi vorba? Uitaţi-vă ce face Starîş cu „Rezonans”-ul. Ăsta-i pregătit special, ca să-i arate preşedintelui că el e Starîş, dar tot ce face el e o falsificare extraordinară. În privinţa asta, cu democraţia stăm prost.

– Fiind vecin cu Voronin, sunteţi şi prieteni?
– Ne întâlnim, vorbim. Prin ogradă îl văd. În fiecare zi, se duce şi vine. El merge pe jos prin curte, nu-i vine maşina sub scară. Acasă, are camere de luat vederi de jur-împrejur. Dar el nu-i fricos.

– Dle Moţpan, sunteţi mulţumit de viaţa pe care o duceţi?
– Sigur că nu, dar ce să fac? Iată că n-am avut ce face şi am editat o carte – câte 500 de exemplare, în rusă şi română. E o carte pentru viitorii politologi.

Notă: 
Dumitru Moţpan nu a răspuns la întrebarea lui Alexandru Moşanu: „De ce, când a fost votată Declaraţia de Independenţă, au lipsit cei mai mulţi deputaţi din fracţiunea Viaţa Satului?” şi nici nu i-a adresat o întrebare succesorului său, Dumitru Diacov.