Pentru a depăşi orice subiectivitate, voi lucra doar cu cifre şi date statistice măsurabile, oficiale, majoritatea preluate din Raportul social al Academiei Române (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii), precum şi cu cele oferite de amicul Dan Ungureanu bazate pe statistici oficiale. O să fac o sinteză doar pe România, poate e ceva de învăţat din această lecţie.
Populaţia. Populaţia României în 2009 e egală cu cea din 1977. În perioada 1989-2009, populaţia României a scăzut mai mult decât în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Natalitatea după 1990 e mai mică decât natalitatea din timpul Războiului Mondial, când bărbaţii erau pe front şi era foamete.
Salariaţi & pensionari. Numărul de pensionari aproape s-a dublat, de la 3,5 milioane la 5,6, iar numărul de angajaţi aproape s-a înjumătăţit, de la 8,1 milioane la 4,5. Raportul s-a schimbat de la 2,3 angajaţi pe cap de pensionar la 0,8 angajaţi pe cap de pensionar. Presiunea contribuţiilor sociale s-a triplat. Este greşit să considerăm sistemul de pensii ca o povară pentru societate. Ea este o poliţă pentru viitor. Generaţia activă este îndreptăţită să se întrebe dacă viitorul său va fi asigurat. Este o problemă-cheie a moralului colectiv.
Indicele Gini al României a trecut de la 23 în 1990, la 33 în 2010, una din cele mai mari creşteri a inegalităţii din Europa. Diferenţa dintre salariile cele mai mari din România şi cele mai mici e de 1 la 20. Primul procent dintre români câştigă tot atât cât ultimii 20%. Acesta este motivul pentru care nu s-a născut şi nu există o clasă de mijloc capabilă să dea naştere unei democraţii autentice.
PIB. Produsul intern brut a scăzut în 1990 cu 30% faţă de cel din perioada comunistă şi şi-a revenit extrem de lent. În 2009 el este în continuare cu 10% mai mic decât cel din perioada comunistă. Calculul creşterii reale a economiei e greoi: în 1989, industria alcătuieşte 40% din PIB, agricultura 21%, serviciile 32%. În 2005, industria reprezintă 24%, agricultura 8% din PIB, iar serviciile 61%. După cum ştim, domeniul serviciilor nu e un domeniu „real”, cuantificabil, al economiei. Dacă în 1989 o treime din economie era „virtuală”, în 2009, 60% din economie e virtuală.
Sănătate. Numărul paturilor de spital a scăzut cu un sfert faţă de 1989. Numărul bolnavilor de tuberculoză şi sifilis, boli ale sărăciei, a crescut. Numărul total de infectări cu SIDA a crescut de la 1.400 la 10.000. S-a înjumătăţit producţia de medicamente. Salariile medicilor din ultimii ani au provocat o emigraţie fără precedent a acestora în alte ţări europene. Există o tendinţă de dezagregare a sistemelor publice de educaţie şi sănătate, atât prin subfinanţare, cât şi prin decredibilizare prin exemple negative generalizate.
Lecţia românească a tranziţiei nu arată foarte bine. Vom reveni cu alte date şi concluzii în numărul viitor.
