Cuvântul de ordine în toate luările de cuvânt ale lui M. Lupu în cele două săptămâni care s-au scurs după alegeri este „echilibru”. Într-un interviu acordat unui post de radio săptămâna trecută Lupu a încercat, în stilul şi limbajul ce îl caracterizează, să explice ce înţelege el prin această noţiune. Nu ştiu alţii, eu însă nu am prea înţeles. Ca să nu fiu acuzat că rup din context, dau citatul integral: „Echilibru înseamnă asigurarea unui act de guvernare. Foarte multe mecanisme care, de fapt, se referă la funcţionarea celor trei instituţii – Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul. Eu nu mai vorbesc de sistemul judecătoresc, că este autonom. Dar să le luăm pe aceste trei. Şi atunci, daţi-mi voie să termin, de fapt, ideea şi răspunsul la precedenta întrebare. Principii şi valori – pe plan intern noi trebuie să acceptăm dezvoltarea unui stat democratic, dezvoltarea libertăţilor fundamentale ale omului. Să spunem aşa: aplicarea aici a standardelor europene şi a celor internaţionale, a lumii civilizate, liberalizarea economică, demonopolizarea categorică. Vedeţi, totul se referă la principiul de echilibru, peste tot. Aspectele sociale sunt foarte importante. Fiindcă vreau să vă zic că doctrinar liberalizarea economiei şi dezvoltarea economică nu înseamnă de la sine, în mod automat, că această dezvoltare economică oferă rezultate”.
Din câte am putut înţelege din cele declarate la briefing, din conceptul de echilibru al lui M. Lupu face parte şi ideea repartizării egale şi proporţionale a responsabilităţilor guvernării între membrii viitoarei alianţe. Fireşte, o partajare matematică rigidă, ca la farmacie, nu este productivă, dar şi ceea ce propune Lupu nu poate fi acceptat. În mod normal, partajarea funcţiilor se face ţinându-se cont de principiul reprezentativităţii. Este normal ca un partid care reprezintă un segment mai mare de electorat să aibă mai multe responsabilităţi în guvern. În caz contrar, despre ce fel de echilibru mai putem vorbi? Să fie oare un „echilibru în actul de guvernare” situaţia în care două partide, care împreună au mai puţine mandate decât alt partid, să pretindă la funcţiile de şef al statului şi preşedinte al parlamentului, plus încă ministerele cele mai importante?
Ceea ce propune Lupu nu contribuie la instaurarea unei atmosfere de încredere reciprocă între viitorii parteneri de guvernare, ci dimpotrivă. Am impresia că briefingul de ieri cu acest scop a şi fost organizat – să înainteze condiţii inacceptabile pentru a bloca întâlnirea liderilor PLDM, PL şi PD preconizată pentru astăzi şi, în final, să facă imposibilă constituirea unei alianţe de centru-dreapta. Aceasta ne duce la gândul că „negociatorul” Lupu are în spate o echipă puternică şi experimentată. Putem presupune cine face parte din această echipă, dacă ne gândim cu câtă admiraţie vorbea Lupu în interviul citat despre Narîşkin, fost general KGB, şeful Administraţiei de la Kremlin: „Mie îmi place foarte mult acest om şi modul cum el exprimă poziţia vis-a-vis de situaţia din Republica Moldova. Vă asigur, niciun fel de presiuni nu au fost făcute şi nici nu puteau fi făcute”. După această declaraţie de dragoste nu mai rămâne nimic din „echilibrul” domnului Lupu…
