Et Cetera, Sălcuța, Poiana Winery, Cricova

În decursul unei săptămâni, alături de 12 bloggeri și jurnaliști, am cutreierat țara în lung și-n lat, am vizitat 11 vinării, am cunoscut oameni puși pe fapte frumoase și am degustat vinuri bune și foarte bune.

În primele trei zile am fost oaspeții vinăriilor „Crescendo”, „Mimi”, „Minis Terrios”, „Chateau Vartely”, „Gitana” și „F’autor”. În cea de-a doua parte a săptămânii am făcut cunoștință cu vinurile și producătorii acestora de la cramele „Et Cetera”, „Sălcuța”, „Poiana Winery”, Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Stăuceni (CNVV) și „Cricova”.

Ziua 4

În decursul celei de-a patra zile am vizitat două vinării ridicate și crescute de familii. Mai mult decât atât, ambele familii își doresc ca fiii și nepoții să moștenească afacerea, o tendință care dispăruse pe teritoriul Moldovei.

Începutul zilei a fost unul pe cât se poate de frumos. Vinăria „Et Cetera” ne-a întâlnit cu liniște, în mijloc de podgorie. Igor Luchianov, unul dintre frații care a fondat crama, a revenit în Moldova după 13 ani lucrați în SUA, iar în 2003 a sădit primul butuc de viță-de-vie. Cele 50 de hectare ale vinăriei se află în satul Crocmaz, teritoriu ales nicidecum la întâmplare.

  
Restaurantul                                                                         Podgoria

Gazda ne-a povestit că, înainte de a apărea pe lume „Et Cetera”, un antreprenor francez a efectuat cercetări în mai multe zone ale Moldovei și a depistat că anume acolo se află cele mai potrivite pământuri pentru creșterea viței-de-vie. Acesta și-a dorit mult să le cumpere, doar că întreg satul s-a împotrivit înstrăinării pământului. Așa a fost să fie că Igor și fratele său, Alexandru, și-au amintit de această întâmplare și au pus la punct un plan de afaceri în domeniul vinicol. Ba mai mult, fiind crocmăzeni, frații au fost încurajați de către săteni să deschidă compania. 

Igor Luchianov

Denumirea brandului nu este întâmplător aleasă – „Et Cetera” însemnând că dezvoltarea afacerii nu va înceta niciodată. Astfel, pe lângă faptul că vinăria „Et Cetera” produce mii de sticle de vin anual, fondatorii doresc să-și extindă ofertele pentru vizitatorii cramei. Iar unul dintre cele mai ambițioase planuri este de a construi un hotel de toată frumusețea în apropierea restaurantului pentru toți cei care își doresc să petreacă acolo mai mult de o zi.

De la calmul și liniștea de la „Et Cetera” ne-am trezit în podgoriile vinăriei „Sălcuța”, unde am fost provocați să formăm două echipe și să aflăm cine umple mai repede coșurile cu struguri. A câștigat prietenia, evident. Ulterior am mers la fabrică, unde ni s-a arătat procesul de vinificație – de la desciorchinare la fermentare și îmbuteliere. Cel care ne-a explicat drumul vinului la „Sălcuța” a fost Victor Railean, tânăr specialist, calificat în domeniul vinificației, și care a participat la crearea vinului „Tămâioasa de Sălcuța”.

La cules struguri pe podgoriile „Sălcuța”

Victor ne-a servit cu must din soiul de struguri „Viorica”, care se fermenta deja a doua zi. Acest soi istoric a fost redescoperit de familia Pâslaru, gazda noastră, după ce, mai mult de două decenii, fusese dat uitării. Mai mult decât atât, soiul „Viorica” este perfect acomodat la clima din Moldova şi, spre exemplu, în 2012, când a fost secetă, acesta a rodit cel mai bine.

Victor Railean

Înainte de a trece la degustare, am fost spectatorii unei piese în interpretarea elevilor Liceului „Meșterul Manole”. Aceștia ne-au povestit legenda vinului și istoria podgoriilor satului Sălcuța. Deși acest gen de manifestații par inspirate din vremurile sovietice pentru un proiect atât de european, în urma unei discuții cu Cornelia Pâslaru, am aflat că elevii și-au exprimat astfel recunoștința pentru faptul că vinăria îi ajută financiar la dezvoltarea cercului teatral din liceu.

Ziua 5

În penultima zi a călătoriei noastre am vizitat o vinărie, produsul căreia va fi lansat abia în cadrul Zilei Vinului, și anume, „Poiana Winery”. Sergiu Gălușcă, directorul cramei, a reușit să creeze o atmosferă ca-n povești, în inima codrilor. Construcția acesteia a început acum un an, iar lucrările se vor sfârși în 2015, când vinăria își va deschide larg ușile. Fiind foarte aproape de capitală, Sergiu planifică să dezvolte crama și ca o destinație turistică.

Sergiu Gălușcă

La „Poiana” am degustat doar două din cele patru vinuri marca „Ulmul”, care urmează să fie lansate pe piață în câteva zile. Gustul și aroma celorlalte două vinuri au rămas încă nedescoperite de către noi, surpriza lăsându-se așteptată până la Ziua Vinului.

 
Împrejurimile vinăriei „Poiana”

Fie atmosfera de la „Poiana”, fie gazda primitoare sau ambele, însă vinurile au fost, probabil, cele mai savurate din întreaga călătorie pe Drumul Vinului.

După despărțirea de crama din Codri, am vizitat Colegiul Național de Viticultură și Vinificație (CNVV), din Stăuceni, unde crește viță-de-vie pe un teritoriu de peste 700 de hectare. Am fost întâlniți de directorul CNVV, Alexandru Covrig, care deține această funcție de trei ani. Acesta a recunoscut că instituția a fost neglijată o perioadă și că reabilitarea acesteia va dura o perioadă.

Alexandru Covrig (Foto: Andrei Baștanik)

În prezent, elevii beneficiază de schimburi de experiență cu o școală de același profil din Olanda. Colegiul a împlinit recent vârsta de 170 de ani și este una dintre cele mai vechi instituții de profil. Deși colegiul a fost fondat printr-un decret special al țarului rus Nicolae I, fabrica de vin a acestuia a fost construită de boierul satului.

Sala de degustare, CNVV (Foto: Andrei Baștanik)

Ziua 6

Ultima zi din Drumul Vinului am petrecut-o în beciuri kilometrice, pe două roți. Alături de întreaga echipă de bloggeri și jurnaliști, am urcat pe trotinete și ne-am întrecut prin labirinturile de la „Cricova”.

De „Cricova” și beciurile sale am auzit nu o dată, nici vinurile nu-mi erau străine. Totuși, atracția maximă pentru mine a fost să ajung la colecția personală de vinuri ale președintelui rus, Vladimir Putin, care, mare mi-a fost mirarea să aflu, și-a sărbătorit aniversarea de 50 de ani tot acolo, la „Cricova”.

Am vizitat și muzeul vinăriei, unde sunt expuse vestigii vinicole de pe teritoriul Moldovei. „Cricova”, această carte de vizită a țării, atracția turistică nr. 1, a fost fondată în anul 1952. În prezent, vinăria deține peste 600 de hectare de viță-de-vie în sudul și centrul țării, de unde adună peste 4,2 milioane tone de struguri.

Acțiunea este susținută financiar de proiectul USAID CEED II, Oficiul National al Viei și Vinului (Wine of Moldova), precum și de vinăriile-gazdă.