În ultimul timp au apărut în presă mai multe reportaje critice la adresa Studioului „Moldova-Film”, dar în majoritatea dintre ele era prezentată doar o singură perspectivă, a celor care consideră că starea de lucruri de la Moldova-Film e dezastruoasă şi nicăieri nu am găsit exprimată poziţia lui Sandu Vasilache, directorul studioului. De aceea am şi realizat acest interviu, pentru ca lumea să afle şi punctul de vedere al actualului director al studioului.
– Dragă Sandu Vasilache, ce se întâmplă acum la Studioul „Moldova-Film”?
– Eu am fost numit în fruntea Studioului „Moldova-Film” pe data de 13 aprilie 2011. Adică sunt director al acestui studio de doar nouă luni. În acest răstimp, am realizat mai multe proiecte în colaborare cu Uniunea Cineaştilor. Unul dintre ele e un film în memoria lui Vasile Brescanu, regizat de Vadim Prodan. Chiar în aceste zile se toarnă un alt film consacrat celor douăzeci de ani de independenţă, al cărui regizor e Mircea Chistruga şi la care mai lucrează Mihai Poiată, Vlad Druc, dar şi alţi cineaşti. În urma unui telemaraton pe care l-am iniţiat anul trecut împreună cu „Teleradio-Moldova” am colectat circa 240.000 de lei, bani cu care s-a produs un film în şase episoade despre viaţa şi activitatea regizorului Emil Loteanu. Un alt proiect pe care l-am iniţiat la „Moldova-Film” se numeşte „Primii paşi în cinematografie”. Le-am oferit posibilitatea tinerilor cineaşti ca să facă filme de scurt-metraj. În acest moment, câteva filme sunt deja în lucru, dar încă nu s-a încheiat selectarea scenariilor pentru turnarea celorlalte pelicule. Sper că, în această primăvară, o să vă putem invita la premierele filmelor de debut ale tinerilor cineaşti. Chiar şi dacă nu avem fondurile necesare, ţin foarte tare ca să duc la bun sfârşit acest proiect, cum ţin foarte mult să relansez şi filmul de animaţie. În acest sens, câteva echipe de pictori au început să muncească în baza unor scenarii. În afară de aceasta, mai purtăm tratative şi cu producători din Rusia, România sau Franţa pentru a realiza câteva coproducţii.
– La „Moldova-Film” mai era pe roate un film după un scenariu de-al lui Valeriu Ţurcanu. Era vorba despre o coproducţie moldo-română. Care mai e soarta acestui proiect?
– Filmul e aproape gata.
– Din ce mi-ai povestit îmi dau seama că la „Moldova-Film” e o viaţă colcăitoare. Cum însă vei realiza toate aceste proiecte fără bani?
– În situaţia când statul nu ne dă bani, eu fac eforturi ca studioul să înceapă să trăiască din producţie proprie, pentru că eu consider că acesta are un potenţial care nu e valorificat la justa valoare. Eu voi încerca să fac în aşa fel ca filmele produse la „Moldova-Film” să ajungă la spectator şi să aducă şi bani.
– De ce filmele produse la Studioul „Moldova-Film” nu sunt difuzate la „Moldova 1”?
– Orice difuzare costă. Dar cei de la „Moldova 1” ar vrea să le proiecteze gratis, ceea ce nu e normal.
– Ar trebui să fie invers…
– Totuşi, avem un acord cu televiziunea publică de-a ne sprijini reciproc în diferite proiecte. Uite şi noi vrem să facem acum mai multe proiecte.
– Dar ce intenţionaţi să faceţi?
– Filme, seriale, filme documentare, filme ale tinerilor cineaşti.
– Cum veţi realiza toate aceste proiecte dacă nu aveţi bani?
– Nici pentru a face filmul despre Emil Loteanu nu am avut bani. Pentru a strânge fonduri am organizat, împreună cu „Moldova 1”, un telemaraton, în urma căruia am adunat fondurile necesare pentru a realiza filmul. Dacă telespectatorii nu ar fi reacţionat, nu am fi avut azi un film despre Emil Loteanu. Iar asta înseamnă că cetăţenii noştri sunt interesaţi ca în Republica Moldova să se toarne filme moldoveneşti. Eu îmi doresc foarte mult să reanimez cinematografia din Republica Moldova. Aşa cum am spus şi mai la deal, nici chiar potenţialul autohton nu este folosit din plin. Iată, cineastul Dumitru Marian va lansa în curând un nou proiect.
– Legat de?
– Legat de readucerea filmelor din fondul cinematografic de la „Moldova-Film” pe ecranele ţării. De altfel, în aprilie 2012 studioul împlineşte 60 de ani.
– Ce preconizaţi să faceţi în acest sens?
– Înainte de toate, îi vom omagia pe cineaştii în vârstă: Nicolae Ghibu, Mihai Volontir şi alţii, difuzându-le filmele pe care le-au regizat sau în care au jucat în cadrul unor seri dedicate acestora.
– Ce proiecte ai tu ca regizor de film, nu ca director?
– Un lucru pe care mi l-am propus să-l respect cu stricteţe e să nu utilizez banii de la stat. Dacă vor fi alocaţi, îi voi direcţiona către alţi cineaşti. Voi regiza filme doar din surse extrabugetare.
– Statul nu a alocat bani nici în acest an pentru turnarea filmelor?
– Nu, nu a alocat.
– Şi o să reuşiţi să vă descurcaţi pe cont propriu?
– Păi… Sigur că da. Asta e singura noastră soluţie. O alta ar fi să mă plâng. Dar eu nu vreau să mă plâng că studioul moare, ci vreau să demonstrez că noi ne putem descurca pe cont propriu, făcând filme care să ne aducă bani.
– După 2000 încoace, cinematografia românească a renăscut din propria ei cenuşă. Oare este posibil ca lucrul ăsta să se întâmple şi cu cinematografia moldovenească?
– E posibil doar dacă toţi cineaştii o să-şi dorească asta.
– Chiar, cum decurge o zi din viaţa ta?
– Mă trezesc la ora patru şi mă culc seara târziu.
(Versiunea completă a interviului a fost difuzată la „Radio Chişinău” în cadrul emisiunii „Noii Barbari”)
