Câţiva ruşi veritabili, cărora li s-au alăturat cohorte de ţucălari locali de ocazie ai panslavismului, toţi purtând simboluri ale maicii Rossia sau ale URSS, s-au strâns în PMAN pentru a celebra defilarea urmaşilor Armatei Roşii a lui Dick Advocaat spre sferturile de finală ale Euro 2012. Pentru oamenii în mintea cărora o confruntare sportivă nu este divertisment, ci un surogat al războaielor, reci sau calde, pe care le întreţin cu restul lumii, o victorie asupra Greciei şi, implicit, calificarea, nu ar fi fost doar un succes fotbalistic. Ar fi fost, la nivel simbolic, împlântarea bocancului cu crampoane rusesc în gazonul perfect al unei Europe care îi respinge şi îi tratează cu dispreţ.
Întâmplarea a făcut ca ghinioanele să se ţină lanţ de „sbornaia”. În primul rând, la Varşovia nu a fost ger. În absenţa „morozului”, tacticile ruseşti îşi pierd 90% din eficienţă. Erorile de traducere au fost o altă cauză a eşecului, pentru că dacă ar fi avut oameni care să traducă celebra frază a lui Vergiliu: „Timeo danaos et dona ferentes!” (Fereşte-te de greci, chiar şi atunci când îţi aduc daruri!), ar fi fost mai prevăzători.
Soarta a făcut cu ironie ca în confruntarea dintre cel mai mare eşec al UE şi motorul soiuzului eurasiatic să ne arate că nivelul de succes al proiectelor ruseşti începe mult sub limita ratărilor europenilor.
