Europeanca…

…Nu ştiu cine e această fetiţă. Nu ştiu dacă a fost „cu tata la revoluţie” şi nici dacă bunicii/străbunicii ei au votat „cu morţii”. A surprins-o un al treilea coleg, fotoreporterul Constantin Grigoriţă, la manifestările de acum un an dedicate Zilei Europei. Era deja după 7 aprilie, dar încă până la 29 iulie…

Şi totuşi, cum să nu fur o idee de la Arcadie Gherasim?!. „Evenimentele din 6 şi 7 aprilie 2009 au constituit începutul unei revoluţii de lungă durată, care s-a terminat victorios pe 29 iulie a aceluiaşi an în favoarea celor care au pus-o la cale. Adică, a tinerilor. În favoarea sutelor de mii de fete şi băieţi care, în loc de bună dimineaţa, pe 6 aprilie 2009 se întrebau unul pe altul îngroziţi: „Încă patru ani cu comuniştii?!”… Noi, cei maturi, să privim atent pozele din 6 şi 7 aprilie. Să prindem sclipirile din ochii celor care au mers paşnic la proteste, să uităm pentru un moment speculaţiile care s-au făcut în legătură cu evenimentele de acum un an şi astfel vom înţelege că, exact acum un an, aici, în oaza asta de disperare, a început adevărata Bătălie pentru Europa. Exact peste un an Europa ne-a recunoscut învingători. Iar noi?”.

…În aceste zile toată lumea caută semnificaţii ale acestui an post-„revoluţie”. Pentru mine cuvântul e: DIFERIT. Mai greu, uneori mai trist, dar la sigur mai liber şi cu mai multă încredere în viitor. Inclusiv în viitorul european. În aceste zile, pe străzile Chişinăului, respiră mai liber şi Europeanca noastră – nu ştiu cine e, dar aşa au botezat-o colegii pe fetiţa din imaginea de alături…