– Domnule Maimescu, aţi fost deputat, aţi lucrat în calitate de ziarist. Cum aţi ajuns să munciţi la negru?
– Ca şi toţi conaţionalii noştri, am plecat să câştig o bucată de pâine pentru că mult timp am fost şomer. Comuniştii, în frunte cu Vladimir Voronin, trebuie traşi la răspundere pentru epurarea cadrelor naţionale şi lichidarea a tot ce este naţional, lansând un marş antiromânesc în 2001. Atunci când am rămas fără serviciu, am fost chemat de către şefa Departamentului relaţii naţionale şi funcţionarea limbilor, doamna Mleciko. Ea m-a întrebat dacă suntem gata să promovăm limba… moldovenească. N-am fost de acord, fireşte. I-am spus că e absurd să merg împotriva conştiinţei mele, a adevărului ştiinţific şi istoric, împotriva lui Eminescu, Creangă, Mateevici. Şi i-am mai zis că va veni timpul când Partidul Comuniştilor va fi tras la răspundere pentru faptele sale. Am fost eliberat din funcţie şi timp de un an am fost şomer. Apoi m-am angajat consultant la Departamentul standarde şi metrologie, iar peste un an am fost iarăşi disponibilizat. Încercările mele de a mă încadra în câmpul muncii s-au soldat cu eşec, toate domeniile de activitate fiind controlate de către comunişti şi securitatea lor. De fapt, procesul de migraţie masivă a început odată cu venirea la putere a lui Voronin. Toţi cei care au participat la Mişcarea de eliberare şi renaştere naţională au fost discreditaţi de către puterea comunistă, aşa cum au procedat şi cu mine. În sat mi se spunea că trebuie să fiu împuşcat sau spânzurat pentru că am participat la Mişcarea de renaştere şi eliberare naţională.
– Cum credeţi, de ce atât de uşor au venit atunci comuniştii la putere?
– Democraţii niciodată n-au avut o majoritate în parlament. Chiar şi atunci, în 1990, mulţi deputaţi au votat Declaraţia de Independenţă, Tricolorul, Imnul de stat „Deşteaptă-te, române!” mai mult de frică, decât din convingere, ştiind că aceasta este voinţa poporului. Mai târziu însă, aceştia au trădat interesele naţionale şi i-au adus pe agrarieni la putere, iar pe urmă – pe comunişti.
– Ce-a însemnat primul parlament pentru noi, pentru istoria noastră?
– A fost primul parlament ales direct de popor şi noi i-am îndeplinit poruncile – întoarcerea la valorile naţionale şi adoptarea Declaraţiei de Independenţă. Ne-am dorit o societate liberă şi democratică. Din păcate, ne-am ales cu un război la Nistru, după scenariul pregătit de Moscova, la care au pus umărul şi comuniştii moldoveni. Dacă se mergea în continuare pe calea trasată de noi, vă asigur că Republica Moldova era demult integrată în Europa.
– Vor vota, oare, pe 26 aprilie curent, comuniştii lui Voronin pentru restabilirea Declaraţiei de Independenţă?
– Nu sunt singur. Dar sunt convins că pe data de 26 aprilie o să se vadă clar cine este cu adevărat pentru statalitatea şi independenţa R. Moldova, pentru binele acestui popor.
– Cum aţi regăsit R. Moldova? S-a schimbat ceva după evenimentele din 7 aprilie 2009, după alegerile din 29 iulie?
– S-a schimbat. Dacă la început lumea era timidă, înfricoşată, acum a dispărut frica. S-au schimbat şi moldovenii din Italia, care sunt mulţi, vreo jumătate de milion. Numai în regiunea Veneto din nord-estul Italiei, unde muncesc eu, sunt circa 200 de mii de moldoveni. În provinciile Padova şi Vicenza sunt legalizaţi peste 30 de mii de basarabeni. Au început să apară asociaţii. Comune culturale moldo-italiene au fost deschise în mai multe regiuni.
– Dumneavoastră din care asociaţie faceţi parte?
– Sunt membru al Asociaţiei moldo-italiene de prietenie şi colaborare „Amicii”. Preşedintele asociaţiei este poetul Iurie Bojoncă. Din ea fac parte şi poeta Eugenia Bulat, Efim Chicu ş.a. Ei au lansat şi o culegere de versuri. Ţinem legătura cu Institutul Cultural Român cu sediul la Veneţia. Marcăm toate datele importante din istoria României şi cea a R. Moldova. Pe 5 aprilie şi 29 iulie ne-am prezentat la urnele de vot de la Bologna cu drapele, cu lacrimi în ochi, ca la sărbătoare, uniţi în cuget şi simţire. Veneau coloane întregi să voteze. Păcat că 29 iulie a fost zi de lucru. Să ştiţi că, în mare parte, moldovenii care muncesc peste hotare nu sunt electoratul lui Voronin. În Italia, nimeni nu credea că e posibil să nu cadă comunismul. Când a căzut, în sfârşit, plângeau mame şi taţi, fraţi şi surori. Alţii şi-au procurat în grabă bilete de călătorie ca să vină să vadă ce-i cu copiii lor arestaţi sau dispăruţi.
– În prezent cu ce vă ocupaţi în Italia?
– Sunt muncitor la una dintre cele mai mari uzine de tractoare din Europa, de lângă Padova. Intenţionăm să deschidem un post de radio. Deocamdată, avem un ziar. Prin internet întreţinem relaţii cu moldovenii din Anglia, Irlanda, Portugalia, Spania, Grecia şi din alte ţări.
– Se vor întoarce ei vreodată acasă?
– Cred că da. Timp de opt ani, comunişti doar au vorbit de integrare europeană, fără să întreprindă ceva. Alianţa pentru Integrare Europeană deschide mari perspective pentru noi. Comuniştii s-au îmbogăţit şi pe seama celor plecaţi peste hotare. Tocmai de aceea, noi cerem scoaterea în afara legii a Partidului Comuniştilor, aşa cum a făcut-o Parlamentul din 1990. Ce înseamnă, de exemplu, să boicotezi şedinţele parlamentului, să nu te prezinţi la locul de muncă? Cetăţeanul de rând, dacă lipseşte trei ore nemotivat de la serviciu, este sancţionat sau chiar concediat, iar comuniştii îşi fac de cap şi după ce au pierdut puterea. Noi, cei plecaţi peste hotare, vrem să trăim într-o ţară fără comunişti, într-o Moldovă europeană şi sunt ferm convins că acest lucru se va întâmpla neapărat.
– Ce doleanţe mai au basarabenii noştri din Italia?
– În calitatea mea de membru al prezidiului Asociaţiei „Parlamentul-90”, am misiunea să monitorizez situaţia basarabenilor de peste hotare, inclusiv a celor din Italia – cum sunt respectate drepturile lor civile, cum se integrează în societatea italiană, care sunt problemele lor. Ne-am dori ca noul guvern să creeze un cadru legislativ pentru protecţia socială a celor plecaţi peste hotare. În Italia funcţionează Institutul naţional pentru protecţia socială. Acolo se acumulează milioane de euro de la moldoveni. E nevoie de încheiat acorduri interguvernamentale cu ţările unde muncesc basarabenii, să fie creat un fond de pensionare, pentru că mulţi nu se pot întoarce acasă din cauză că nu-şi pot ridica acumulările la fondul social, care ar putea fi transferate încoace. Am mai dori ca Ministerul de Externe şi guvernul să schimbe ambasadorii de peste hotare, mulţi dintre care continuă să slujească intereselor comuniştilor şi care se îmbogăţesc pe seama taxelor consulare exagerate ce se percep de la noi, să deschidă ambasade în ţările unde lucrează basarabeni. La fel, Ministerul Educaţiei ar trebui să aibă programe de studii pentru şcolile româneşti de peste hotare. Am mai dori ca preţurile biletelor avia să nu fie atât de mari, ca să putem veni mai des acasă. Din cauza transportului costisitor, moldovenii nu-şi pot aduce nici morţii acasă. Or, pentru aceasta trebuie să plăteşti peste cinci mii de euro. Noi, cei plecaţi, mai devreme sau mai târziu, vom reveni acasă.
– Vă mulţumim pentru interviu.
