„Fabrica” de violonişti a Valentinei Ciobanu

Deşi părinţii îi sunt moldoveni, s-a născut în regiunea Kustanai din Kazahstan, unde aceştia fuseseră deportaţi… Peste câţiva ani după ce familia a revenit în Moldova, a susţinut admiterea la Şcoala de muzică „Eugen Coca” din Chişinău (clasa profesorului Evgheni Kletinici). I-a ghidat paşii spre aceste studii mama sa, Elena, care toată viaţa a fost îndrăgostită de muzica populară. Din cei 20 de violonişti înscrişi în două clase – una rusă şi alta moldovenească – doar ea a finisat studiile. Din clasa a VIII-a a început să cânte în Orchestra de muzică populară a Palatului Pionierilor. Cu această formaţie a întreprins primele turnee în ţară şi peste hotare. A mai activat în orchestrele „Mioriţa” şi „Veselia”, dirijate de Vasile Goia, respectiv, Petre Neamţu, cu care a cutreierat lumea. Muzicienii îi preziceau un viitor de violonistă cu renume, dar, în virtutea vitregiilor sorţii, a devenit pedagog.
A schimbat orchestra pe catedră
Încă pe când era studentă la Institutul de Stat al Artelor „Gavriil Musicescu” (clasa profesorului Gurii Vasiliev), în 1977, Vasile Roşcovan, şef de secţie la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”, a invitat-o să predea vioara la proaspăt înfiinţata Catedră de instrumente populare. De atunci încoace, timp de 34 de ani, ea a instruit circa 80 de absolvenţi. Cinci dintre ei – Adrian Nistreanu, Dan Bobeica, Viorel Scutaru, Cornel Panainte şi Svetlana Turtă – sunt solişti instrumentişti în Orchestra „Lăutarii”, condusă de maestrul Nicolae Botgros; Viorel Ţurcanu activează la „Folclor”, Nadejda Ulinici – la „Fluieraş”, Gheorghe Sturza şi Ion Mocanu – la „Mugurel”, iar Bianca Bulbuc şi Eugen Josanu – în Orchestra municipală a fraţilor Advahov.
Discipoli în ţară, dar şi peste hotare
Şi pentru că la Catedra de instrumente populare a instituţiei, în afară de muzica populară, se studiază şi cea clasică, Valentina Ciobanu are mulţi discipoli şi în orchestrele de muzică simfonică: Marin Guţanu şi Silvia Ambros – în Orchestra Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”, Cristina Ţâgârlaş şi Cristina Cebotari – în cea a Companiei „Teleradio-Moldova”, dirijată de Gheorghe Mustea. Marin Bunea e dirijorul Orchestrei „Doina Armatei”, Diana Axenti, care a studiat vioara, cântă pe scena Operei din Paris. Ion Zacon, Alina Codreanu, dar şi feciorul doamnei profesoare, Mihăiţă Ciobanu („I-am fost dirigintă, nu şi profesoară”, spune ea cu modestie) sunt stabiliţi în Canada. Elena Vicolaş cântă în Italia, iar Radu Goia – în Franţa. Mulţi absolvenţi sunt profesori şcolari: Veronica Teut predă la Liceul „Ion Creangă” din capitală, Galina Ciudin este şefa secţiei instrumente cu coarde la Şcoala de muzică din Râbniţa, Claudia Negură predă vioara la Nisporeni.
„M-a făcut să rămân cu vioara în mână”
În clasa Valentinei Ciobanu a studiat şi Maria Stoianov, conducătoarea formaţiei „Ethnos”, violonistă de excepţie şi compozitoare. „Este o profesoară deosebită şi o violonistă cum rar întâlneşti. Parcă văd şi azi cum îi alunecă degetele de la mâna stângă pe coardele viorii – atât de agere şi de sigure! Îmi amintesc zâmbetul ei cu totul aparte. Blândeţea, dar şi perseverenţa ce însoţeau metodica ei de predare ne ajutau să învăţăm mau uşor. Oricât de puţin pregătiţi am fi fost uneori pentru ore, ea întotdeauna ne lăsa un drum larg al speranţei, încurajându-ne – „mâine va fi mai bine!”. Îi sunt recunoscătoare pentru faptul că, atunci când am vrut să abandonez studiile şi să mă duc la Litere, ea m-a convins să n-o fac. Doamna profesoară Valentina Ciobanu m-a făcut să rămân cu vioara în mână!”, ne povesteşte Maria Stoianov. Iar Adrian Nistreanu de la „Lăutarii” ne spune că pentru el profesoara lui a fost ca o mamă – ca şi pentru Dan Bobeica din aceeaşi formaţie, de altfel.
„Mugur-muguraş în floare, ce vroia s-ajungă mare…”
Sunt rânduri desprinse din piesa „Am un dor ce nu mă lasă…”, interpretat de soţul ei, rapsodul Mihai Ciobanu. Muguri creşte în continuare şi profesoara Valentina Ciobanu – la colegiu, la Academie, dar şi la Liceul cu profil de artă „Nicolae Sulac”. Discipolul ei Dan Bruma, elev în clasa a III-a, este laureat al Concursului tinerilor violonişti „Filip Toderaşcu”, ediţia 2010, şi deţinător al premiului II la Concursul municipal al tinerilor violonişti, ediţia 2009. Iar Gheorghe Caradjia, pe care l-a instruit din clasa a III-a, actualmente este student în anul I la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” şi deja are un palmares de premii: locul I la Concursul „Filip Toderaşcu” şi locul I la Concursul internaţional „Slaveanski veneţ” din oraşul bulgar Kranevo. Iar la ediţia recentă a Concursului republican „Ştefan Neaga”, încheiat zilele trecute, s-au ales cu premii Diana Ciudin şi Gheorghe Caradja. Şi tot pentru a studia muzica la Valentina Ciobanu a venit la Chişinău Bianca Bulbuc, studentă în anul III, originară din Vaslui, România…
Cetatea Valentinei Ciobanu
Să nu credeţi însă că doamna profesoară Valentina Ciobanu, deţinătoare a gradului didactic superior, s-a lăsat de vioară. Am urmărit-o într-un spectacol aniversar al soţului ei interpretând la vioară „Balada” lui Ciprian Porumbescu şi am rămas înmărmurit… Nu demult, soţii Ciobanu au concertat în Canada, unde e stabilit feciorul lor, Mihăiţă, precum şi în Portugalia, unde li se află fiica Victoriţa. De la ea au o nepoată – Alexandrina, care studiază vioara şi pianul la Conservatorul din oraşul Setubal şi care, astfel, completează cu destoinicie dinastia Ciobanu.
Ar fi multe de spus despre profesoara şi violonista Valentina Ciobanu, pentru care familia este o adevărată cetate. Un singur lucru, însă, îndrăznesc să-l remarc – aş dori ca, de acum încolo, despre ea să auzim vorbindu-se nu numai ca despre soţia artistului poporului Mihai Ciobanu, ci şi ca despre maestrul în artă Valentina Ciobanu, titlu pe care îl merită pe deplin şi căruia, sunt convins, ea i-ar face o mare onoare. Mai cu seamă acum, când nu chiar toţi cei care îl primesc îl merită…