Fericirea: mod de întrebuinţare

 La ce foloseşte fericirea?
Problema obţinerii stării de fericire a devenit obiect de studiu privilegiat în Statele Unite, din 1998. Stimulaţi de Martin Seligman (preşedintele
Asociaţiei Americane de Psihologie, în acel an), zeci de psihiatri şi psihologi au început să descrie mecanismele bunăstării şi ale plăcerii.
„Când suntem îndrăgostiţi, ne facem un prieten sau creştem copiii, trecem prin momente de pe urma cărora, aproape întotdeauna, toată lumea implicată are enorm de câştigat. Similar, aproape orice progres tehnologic reprezintă un câştig pentru toată lumea. Maşina de tipărit nu a redus valoarea economică a vreunei invenţii din alt domeniu, ci a declanşat o explozie generalizată a valorilor. Aici se regăseşte motivul probabil al sentimentelor. Un sentiment  pozitiv e ca un far călăuzitor, care anunţă că vă aflaţi în preajma unei posibile situaţii din care toată lumea are de
câştigat. Prin activarea unui mod de gândire expansiv, tolerant şi creativ, sentimentele pozitive vă vor spori beneficiile sociale, intelectuale şi
fizice avute”, susţine Martin Seligman. Tot el crede că fericirea se poate obţine prin mai multe metode. Iată câteva dintre ele.
Să ne recunoaştem emoţiile
Psihologii susţin că, pentru a ajunge la starea de bine care ne conduce la trăirea plăcerii, „e foarte important să ne recunoaştem propriile
emoţii, să avem o bună toleranţă la frustrare, o mai mare capacitate de a privi lucrurile din perspectiva celuilalt”. Emoţia este un fenomen fizic, declanşat de o situaţie pe care am trăit-o şi căreia i-am dat o interpretare personală. La această interpretare mai contribuie ereditatea, felul în care s-a structurat personalitatea şi mediul social în care ne-am format. La baza plăcerii stă interesul individului, care generează
emoţii şi gânduri pozitive cu răsunet în comportament. Plăcerea, ca stare interioară de bine, produce schimbări biologice în alchimia creierului,
prin activarea centrilor responsabili cu inhibarea sentimentelor negative şi încurajează creşterea stării de bine.
Să ne recunoaştem
Găseşte un sens pentru plăcere
Să dai un sens plăcerii tale şi să o menţii în strânsă legătură cu partea cea mai profundă a sinelui este un lucru foarte important. De pildă: este bine şi plăcut să te joci cu copiii tăi. Dar, dacă prin joc îi înveţi regulile vieţii, este şi mai bine. „Viaţa bună constă în dobândirea fericirii prin folosirea zilnică a calităţilor caracteristice în tot ceea ce înseamnă sfera personală de interese. Viaţa are şi un sens dacă i se mai
adaugă o componentă: folosirea aceloraşi calităţi pentru progresul cunoaşterii, puterii sau al bunătăţii în lume”, afirmă Martin Seligman.
Fericirea  ne face sănătoşi Cercetătorii finlandezi au studiat timp de douăzeci de ani un grup de adulţi: cei care de-a lungul timpului au fost
cei mai sănătoşi erau exact cei care se simţeau fericiţi, indiferent de statutul lor conjugal sau de nivelul lor de trai. Senzaţia de bunăstare
ţinea, printre altele, de capacitatea celor chestionaţi de a aprecia micile plăceri ale vieţii. Despre cât de importante sunt micile plăceri ale vieţii
vorbeşte experienţa unui orăşel din Pennsylvania, a cărui istorie psihologii au urmărit-o cu mare interes. În prima parte a secolului XX,
Roseto părea cel mai sănătos oraş al Americii. Locuitorii lui erau imuni la bolile cardiovasculare, despre care se ştie că fac nenumărate victime în ţările industrializate. Rata mortalităţii era de două ori mai scăzută decât în restul Statelor Unite. Pentru că locuitorii din Roseto erau de origine italiană, s-a presupus că fenomenul s-ar datora dietei mediteraneene. Dar s-a constatat că ei, de fapt, aveau o viaţă cât se poate de nesănătoasă – fumau, munceau mult şi din greu, iar mâncarea era îngrozitor de grasă. Un singur lucru îi deosebea pe locuitorii din  Roseto: solidaritatea lor, moştenită din vechea Italie! 

Sursa: Timpul Suplimentul "Femeia"