De cele mai multe ori însă, familiile acestora și întreaga societate tinde să le izoleze, spun autoritățile. În același timp, în internatele destinate persoanelor cu dizabilități există o sumedenie de probleme începând de la prezența unui singur medic pediatru până la faptul că bolnavii nu sunt tratați.
Potrivit șefei Secţiei servicii rezidenţiale din cadrul Direcţiei politici de asistenţă socială a Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei (MMPSF), Natalia Popescu, în general, politica statului este orientată spre dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități și incluziunea lor în viața socială. „Intenționăm să elaborăm o strategie de dezinstituționalizare, pentru ca persoanele cu dizabilități să se poată integra în societate și familie. Totodată, rudele acestora cred că unica soluție este izolarea lor pentru că-i consideră o povară și nu-și pot realiza interesele, nu se pot angaja la muncă”, a spus Natalia Popescu.
Solicitanții care doresc să fie internați în instituții psihoneurologice sau rudele acestora se adresează de obicei asistenților sociali de nivel local. „Pentru a exclude internarea forțată, fiecare caz este însoțit de un set de documente și certificate medicale, care denotă statutul social al persoanei și situația economică. Dacă există dubii, ne adresăm Ministerului Sănătății pentru a elucida cazul”, a afirmat reprezentanta MMPSF în cadrul unui club de presă, care a avut loc joi, 2 august curent. „Dosarul este pregătit la nivel local pentru că cine cunoaște mai bine starea bolnavilor decât medicul de familie sau asistentul social”.
Pentru întreținerea unei persoane în internatele psihoneurologice sunt cheltuite circa 3000 de lei pe lună, bani care vin din Bugetul asigurărilor sociale de stat. Sursele care sunt alocate sunt însă insuficiente, consideră Natalia Popescu. „Beneficiarii internatelor sunt plasați pe o perioadă nedeterminată. Aceștia sunt reevaluați o dată pe an”, a afirmat șefa Secției servicii rezidențiale.
Bolnavii nu sunt reevaluați
În același timp, directorul Institutului pentru Drepturile Omului (IDOM), Vanu Jereghi, a spus că în instituțiile de acest gen există un singur medic psihiatru. „Legea spune că starea sănătății persoanelor din internatele menționate trebuie evaluată o dată la șase luni, de nu mai puțin de trei medici. Vă dau un exemplu: la instituția din Cocieri activează un singur medic psihiatru și are 350 de bolnavi. Mă întreb cât timp îi poate acorda unei persoane”, a spus Vanu Jereghi. „Problemele acestor instituții încep de fapt de la internarea persoanelor. Toți cei care au fost internați până în anul 2009 nu dispun de o decizie judecătorească. Dar chiar și după ce a fost aprobată o lege în acest sens, nu a fost reevaluată sănătatea niciunei persoane”, a afirmat directorul IDOM. „Mai mult, instituțiile sunt de tip deschis, au registre cu evadări, iar personalul medical este obligat să-i aducă înapoi pe toți cei care evadează sau să anunțe poliția, care nu verifică dacă există decizii judecătorești”, a menționat V. Jereghi.
„E complicată problema: nu poți interzice bolnavilor să iasă din instituție, dar nici nu le poți permite din cauza stării sănătății. În cazul în care îi lași să plece, oamenii reacționează negativ. Internarea pe termen nelimitat înseamnă atâta timp cât nu există alternative”, a explicat Natalia Popescu.
„Cei din internate nu primesc tratament pentru boala pe care o au. Cei 5,65 lei pe zi ajung doar pentru pansamente și medicamente împotriva febrei, iar dacă cineva are complicații, el este urcat în mașină și trimis la Bălți sau la Chișinău. Aceste persoane își pierd abilitățile, iar familia de cele mai multe ori nu are posibilitatea să le întrețină”, a conchis Vanu Jereghi.
