Principalul cotidian francofon din Bruxelles, Le Soir, а oferit în weekend cititorilor un interviu cu laureata premiului Nobel de literatură Svetlana Aleksievici (premiu în 2015), interviu care atinge mai puțin chestiunile politice, cât cea a responsabilității colective a rușilor.
Svetlana Aleksievici, născută din mamă ucraineană și tată bielorus, lucrează acum la o carte despre războiul din Ucraina. Interviul este remarcabil nu doar prin tonul dur al scriitoarei față de tot ceea ce reprezintă Putin, ci prin felul în care ea atacă și demolează clișeele general împărtășite precum cel despre mărețul “suflet rus”: «Trebuie să ne întrebăm și să punem întrebarea întregii elite a Rusiei pentru ce cultura țării a devenit neputincioasă, de ce cultura nu ne poate ajuta în această situație tragică și cum se face că rușii nu mai au încredere în cultură, ci doar în televizor?»
Homo sovieticus
Scriitoarea menționează acele înfiorătoare conversații telefonice interceptate între soldați ruși și soțiile sau iubitele lor de acasă care îi încurajează să fure și să violeze și pune întrebarea:«cum a putut o propaganda atât de primitivă să câștige în așa puțin timp»?
Ea amintește și acele scene cumplite cu soldații ruși care se retrag peste graniță în Bielorusia și trimit acasă cu poșta sute de kilograme de mobilă și aparate furate în Ucraina… unde femeile și copiii lor le vor folosi. “Ca triburile primitive”, comentează trist scriitoarea. “Un tribut de război, un jaf al sufletului.”
Ea este însă departe de a da vina doar pe Putin pentru acest dezastru colectiv: «Fiecare rus are fărâma sa de vinovăție. Asta pentru că fiecare, chiar și în singurătate, are posibilitatea să-și pună întrebări în legătură cu natura acestui război, cu faptele comise în Ucraina, și să tragă niște concluzii. Ce este în joc aici este o vinovăție colectivă.»
Si mai spune ea: «Ficțiunea poporului rus oprimat și nefericit e prea facilă și nu explică nimic.»
