Fost premier: ”Toţi liderii politici au un „Shor” sau mai nou „borsetka”. Crucea BEM e crucea lui Filat”

”S-a început catharsisul moldovenesc… Permanent am spus-o, elitele moldoveneşti sunt mediocre, mărunte, lacome și arogante. Cazul Filat este o confirmare în plus, prostul şi îngâmfatul pe mâna lui piere! Este el, Filat, un caz aparte? Nu!

Toţi liderii politici procedează aşa, duc o viaţă de lux construită din corupţie, furt și înşelăciune. Toate partidele sunt finanţate aşa, obscur, din corupţie şi chiar crimă organizată. Toţi miniştrii, deputaţii, funcţionarii (cu rang) sunt puşi la „soldă”, direct sau indirect, de „pahanii” lor politici. Toţi ziariştii, bloggerii, liderii de „opinie” de la „curte”, ciugulesc de la masa „boierului”. Toţi liderii politici au un „Shor” sau mai nou „borsetka”. Şi toţi au fost sau vor fi „kidăniţi” de ei.

Cazurile Voronin şi Filat sunt deocamdată cele mai notorii. Vor urma și altele… Am văzut rânjetul lui Voronin care trăda o mare frică. „Bucuria” lui Ghimpu şi a celor doi metri e îngândurare. Sunt pe drum şi ei… Parlamentul, casa, veselia cu floricele …

Toţi occidentalii au ştiut la milimetru ce se întâmplă în Moldova. Au preferat sauna şi barul de la Nobel. Mai aproape de stăpân. Toţi sunt oameni, toţi au slăbiciuni… Filat a dorit să fie și el „bancher”, ca rivalul său. Și-a „tras” un BEM. A investit ceva bani (furaţi), s-a împrumutat de la rival. Aici a fost capcana. Rivalul l-a ajutat generos. Miniştrii lui au promovat „ideea” BEM şi AIC. Și astfel rămas şi fără bani, şi fără onoare… În plus „borsetka” lui îi pune în cârcă 250 de milioane USD! furate împreună.

Dar să fim sinceri, crucea BEM e crucea lui Filat. Astăzi zeci de mii (!) de funcţionari, miniştri, deputaţi, jurnalişti, consilieri, primari, foşti şi actuali, procurori, judecători, şoferi, secretare, bodigarzi, vagabonzi stau cu frica-n sân. Au mâncat din treuca vlazilor. Alte „liste” – alte „interceptări”, e doar nevoie de timp.

Unii se bucură, prostuţii de ei, au primit o slujbă, împart rahat. Nebuni utili. Va veni şi momentul lor de „glorie”.

E nebun Plahotniuc?! El a declanşat catharsisul? Nu. E „nebun” Gurin, care a decis să joace jocul lui. Un lucru este cert, domnul Plahotniuc nu mai are rivali la capitolul „furia poporului”.

Oamenii, protestatarii?! Pot să meargă acasă. Showul va fi transmis în direct la TV. Unde au dat şi unde a crăpat?! Dacă mai e ceva de salvat – un guvern de tehnocraţi, cu o agendă clară şi mandat limitat, de maxim doi ani. Votat prin consens de actualul Parlament. După, alegeri anticipate. Alternativa – încă 200 de ani de gubernie. Din oficiu. Dar, din păcate, acest lucru se poate întâmpla. Pentru că suntem mediocri, mărunţi, lacomi şi aroganţi”, scrie fostul prim-ministru al Republicii Moldova.

La 1 februarie 1999 demisionează în mod neașteptat din funcția de prim-ministru Ion Ciubuc și pleacă de la putere primul guvern instalat de Coaliția de centru dreapta – Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR). La 19 februarie 1999, omul de afaceri Ion Sturza, pe atunci vicepremier și ministru al economiei în cabinetul Ciubuc, este desemnat pentru funcția de premier de către președintele Petru Lucinschi.

În perioada guvernului Sturza, Republica Moldova a trecut printr-o cumplită criză energetică, din cauza insolvabilității. Criticile la adresa guvernului Sturza, cabinet care a avut cea mai bună imagine în exterior din istoria Republicii Moldova, au început a se intensifica pe fundalul insistenței de a satisface revendicările minorității bulgare din sud de a-și forma un județ aparte în baza vechiului raion Taraclia, revendicari satifăcute ulterior de Parlament prin votul celor 40 de deputați comuniști și al parlamentarilor centriști.

În calitatea sa de ministru al economiei și prim-ministru, Ion Sturza a inițit și realizat un șir de reforme economice și sociale importante pentru Republica Moldova, ca reforma teritorială,bugetar-fiscală, agrară. Au avut loc privatizări importante cu investitori strategici.

La 5 noiembrie 1999, o nouă majoritate parlamentară constituită din comuniști, creștin-democrați și independenți desprinși de formațiunile de centru-dreapta – votează împotriva privatizării mai multor întreprinderi din industria vinului și tutunului, contrar condițiilor puse de organismele financiar-bancare internaționale. FMI, Banca Mondială și ceilalți creditori anunță suspendarea finanțării Republicii Moldova.

La 9 noiembrie 1999 aceeași nouă majoritate votează cu 58 de voturi pentru demiterea guvernului Sturza, demitere sprijinită și de președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi. Abia la 21 decembrie 1999, noua majoritate parlamentară acordă votul de încredere pentru cel de-al treilea candidat la funcția de premier, Dumitru Braghiș și guvernului său, evitându-se astfel alegerile parlamentare anticipate.

sursa: timpul.md