Numărul persoanelor prezente la un meci ordinar din campionatul intern este de ordinul sutelor, iar un derby gen Sheriff – Dacia sau Sheriff – Zimbru adună câteva mii de spectatori. În rest – fotbalul moldovenesc este în cădere liberă, iar asta o spun atât clasamentele, cât şi tribunele aproape pustii din timpul meciurilor.

Bălţi, capitala fotbalului!

Cifrele arată că până acum cei mai mulţi spectatori la meciurile campionatului intern au fost prezenţi la meciurile Olimpiei Bălţi. Chiar dacă formaţia e undeva la coada clasamentului, pe locul 10 din 12, la fiecare partidă se adună mii de oameni. În luna august, la meciurile Olimpiei cu Sf. Gheorghe şi Sheriff au fost prezenţi peste 2000 de spectatori, pentru fiecare în parte. Pentru realităţile noastre, cifra e salutabilă. În luna septembrie, la meciul cu Milsami-Ursidos, iarăşi au fost prezenţi aproape 2000 de spectatori.

La Bălţi se iubeşte fotbalul! Mai mult decât în Chişinău, iar prezenţa suporterilor la meciuri confirmă acest fapt. Aşa a fost şi anul trecut, când la unele meciuri ale Olimpiei asistau chiar mai mult de 3000 de persoane. Poate că Olimpia se remarcă şi prin campaniile de marketing.
„Ia-ţi vecina şi intri gratis!” – aşa suna unul din mesajele de promovare a meciului Olimpia – Sheriff (scor 1-2). „Bărbaţii care vor veni la meci în compania unei femei, fie că este vorba de mama, soţia, fiica, sora sau vecina lor, vor avea posibilitatea să intre gratis la meci. Ceilalţi suporteri, în cazul în care nu vor veni însoţiţi de o femeie la meci, vor fi nevoiţi să achite biletul în valoare de 40 de lei”. Acesta era scenariul strategiei de promovare a partidei cu Sheriff Tiraspol din 27 august a.c.. O altă campanie de atragere a spectatorilor la meciuri a avut următorul slogan: „Vino la meci cu un fular şi intri gratis pe stadion”. Costul unui bilet este de 30 de lei, iar al unui fular – 90 lei. S-a întâmplat în ultima etapă, la Olimpia – Zimbru (scor 0-0), unde în tribune au fost prezenţi peste 1000 de spectatori.

Goana după balon, mai populară în provincii

De altfel, şi la meciurile din Râbniţa sunt prezenţi un număr „decent” de spectatori. În luna august, la Iskra-Stal – Dacia (scor 1-4) au asistat aproape 2000 de persoane. Tribunele au fost pline şi la partidele echipei locale cu Academia-UTM (scor 1-1) şi CSCA-Rapid (scor 4-0). Interesul pentru fotbal e mai mare şi în capitala autoproclamatei Transnistria, Tiraspol. Dacă la meciurile echipelor din Chişinău, Zimbru şi Dacia, asistă sute de spectatori, atunci în stânga Nistrului, cifra este mai mare.

În primăvară, când se disputa meciul decisiv pentru ultimul loc pe podium dintre Milsami (pe atunci fără „extensia” Ursidos) şi Zimbru (scor 1-2), tribunele Complexului Sportiv din Orhei erau aproape pline – 2500 de orheieni îşi susţineau favorita. În noul sezon, tot meciul cu Zimbru a reprezentat recordul de spectatori la Orhei. De data aceasta, au fost 1000 la număr. Iar când crainicul stadionului a anunţat: „Dragi spectatori, la acest meci sunt prezente o mie de persoane, iar acesta e un record pentru noul sezon!”, toţi au izbucnit în râs. Totuşi, în comparaţie cu anul trecut, şi la Orhei a scăzut interesul pentru fotbal. Pe mulţi i-a afectat schimbările întreprinse la club, începând de la fuziunea cu Ursidos şi terminând cu plecarea mai multor jucători…

Dezastrul din Chişinău

La meciurile din Chişinău e dezastru! Atât la partidele campioanei Dacia, cât şi la meciurile titratei Zimbru, tribunele sunt aproape goale. Pe un stadion cu o capacitate de 10.500 locuri, doar câteva sute de scaune sunt ocupate, iar o bună parte dintre spectatori sunt rude de-ale fotbaliştilor. Îţi dai seama de acest lucru când vezi îmbrăţişările după fluierul de final, atunci când jumătate din spectatorii prezenţi la meci se apropie de rudele-fotbalişti. Nu mai sunt acele timpuri când Zimbru era susţinută pe Stadionul Republican de mii de fani, când după meci toţi vorbeau despre fotbal sau când fiecare spectator se credea expert în ale fotbalului. În prezent, pe oamenii îi interesează mai mult politica. La meciurile de azi, care se dispută pe Stadionul Zimbru, spectatorii pot fi număraţi pe degete. Spre exemplu, în penultima etapă, la Dacia – CSCA-Rapid (scor 3-0) nici 300 de oameni n-au fost în tribune. La Chişinău, lumea se strânge doar la derbiuri! La Zimbru – Dacia (scor 3-1) au fost prezenţi aproape 2000 de spectatori.

Foto: Radu Lisiţa

Blaturile, lipsa performanţelor

În ultimul an, fotbalul din Moldova a fost pătat de mai multe ori. În primul rând, este vorba despre zvonurile precum că meciurile din campionatul intern ar putea fi cumpărate. Acestea erau vehiculate atât în rândurile microbiştilor, cât şi printre oamenii de fotbal. Se vorbea chiar şi despre anumite rezultate, care ar fi cunoscute din timp. Realităţile de pe teren au confirmat, într-o oarecare măsură acest lucru, însă nu suficient pentru a fi dovedit. Este evident faptul că interesul microbiştilor faţă de fotbalul autohton scade odată cu apariţia acestor zvonuri.
În al doilea rând, fotbalul moldovenesc rămâne în umbră şi din cauza lipsei performanţelor pe plan extern. Toate cele patru echipe moldoveneşti care în această vară au obţinut un loc în preliminariile Ligii Europa sau Ligii Campionilor, Milsami, Iskra-Stal, Sheriff şi Dacia au fost eliminate încă din primul tur. Iar echipa naţională a înregistrat singura victorie într-un meci oficial în acest an doar în faţa amatorilor din San Marino. De asemenea, în timp ce televiziunile din România înregistrează venituri de zeci de milioane de euro din drepturile de televizare, iar cluburile sunt remunerate pe măsură, în R. Moldova doar postul public de televiziune transmite câteva meciuri. Este vorba de partidele echipelor Dacia şi Zimbru. Meciurile Sheriff-ilor şi ale celor de la FC Tiraspol sunt transmise de către postul transnistrean „TCB”. Uneori, la „Moldova 1” este transmisă în reluare repriza secundă aproape de miezul nopţii. Alteori, postul public de televiziune transmite doar o repriză în direct, dacă se crede că meciul prezintă interes.

Toate acestea nu fac decât să tragă în jos fotbalul din Moldova. Şi nu-i exclus că, dacă această involuţie va continua, la anul există riscul ca nici rudele fotbaliştilor să nu mai apară în tribune.

Radu Lisiţa