La această întrebare au încercat să răspundă mulți designeri și, dacă unii specialiști din domeniu susțin că moda în Uniunea Sovietică a urmat, într-o oarecare măsură, tendințele generale ale lumii occidentale, alții afirmă că ideologia statului socialist a moderat și influențat, în mod constant, tendințele modei sovietice. 

Autorii unui material despre moda în URSS scriu că este greu să vorbești despre modă în acea perioadă, întrucât producția de haine, ca orice alte activități, a fost în mâinile statului. „Nu exista o alegere în a putea cumpăra ceva. Toate hainele stilate din țările lumii occidentale, ca și orice alte bunuri străine, au fost interzise. Oamenii care purtau asemenea haine erau numiți „stilyaga”, un cuvânt cu o conotație foarte negativă. Deci, în cadrul acestor granițe stricte, a existat o modă în Uniunea Sovietică, cunoscută astăzi drept „stil sovietic”.

Modelele hainelor se creau doar în țară

Luminița Gorcinschi, șef de Catedră design vestimentar la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP), a menționat că în toate țările Uniunii Sovietice erau instituții speciale de proiectare a vestimentației, ce creau modele pentru o întreprindere și, ulterior, le coseau. „Totuși, elaborarea acestor modele nu era inspirată din Occident, ci se lucra doar aici în țară”, a spus Luminița Gorcinschi.

Mai mult, „The Moscow Times” scrie că moda în Uniunea Sovietică nu a fost supusă „capriciilor” doamnelor de la conducere, dar a depins, mai mult sau mai puțin, de cadrul politic al vieții într-un stat cu acces limitat la lumea din afară. Totuși, „aceasta nu înseamnă că inovarea în sectorul modei nu a avut loc. Drept urmare, în pofida penuriei de materiale de la începutul anilor 1920 și 1930, designerii Lyubov Popova și Varvara Stepanova au reinventat maniera în care femeile sovietice vedeau bumbacul, această țesătură devenind principala în moda sovietică.
La sfârșitul anilor 1940, trupele sovietice se întorceau de pe Frontul de Vest și aduceau povești despre diferite bunuri de lux, dincolo de granițe, iar din cauza faptului că frontierele statului erau închise, aceasta a alimentat și mai mult curiozitatea oamenilor referitor la moda din Occident.

Zile întregi la coadă pentru o pereche de… blugi

Dezghețul de la mijlocul anilor 1950 începutul anilor 1960 a cunoscut o perioadă de schimbări vizibile în tendințele modei. Așadar, programele de schimburi culturale au oferit tinerilor sovietici un alt punct de vedere referitor la tendințele modei mondiale, de care părinții lor nu s-au bucurat. În anii lui Brejnev, cetățenii din interiorul Uniunii Sovietice cunoșteau deja mai multe despre moda din afară și stăteau la coadă zile întregi pentru o pereche de blugi în încercarea de „a fi chic”, scrie „The Moscow Times”. Dar, în timp ce moda din Vest „picura” în URSS, designerii ruși, printre care Slava Zaitsev, nu au putut să-și demonstreze colecțiile lor în străinătate.

„Tocmai îmi făceam studiile la Moscova când au apărut blugii. Țin minte că stăteam câte trei zile la coadă, cu riscul de a-mi rupe nasturii de la palton și de a cumpăra o pereche de blugi cu o mărime mai mare. Însă erau niște blugi de calitate, care costau 80 de ruble”, își amintește Luminița Gorcinschi. La sfârșitul anilor 1960, deși blugii nu erau bineveniți în URSS, denimul nu a fost totuși exclus, dimpotrivă, aceasta a fost intens căutat și, de multe ori, o pereche de blugi putea costa salariul pentru o lună.

Totodată, potrivit Luminiței Gorcinschi, în a doua jumătate a anilor `60 – începutul anilor `70, moda sovietică „a îmbrățișat” toate stilurile de pe lume. „Stilul hippie, luat de la indieni, apoi hainele colorate – toate au fost influențate de culturile diferite ale celor 15 republici din URSS. Spre exemplu, georgienii aveau stofele pentru îmbrăcăminte mai negre, hainele tadjicilor și ale uzbecilor erau remarcate prin ornamente deosebite și culori aprinse. Respectiv, cred că aceasta a jucat un rol important în redefinirea tendințelor de la acea vreme”, a remarcat șefa de Catedră design vestimentar.

Haine cu croieli „curate” și eleganță rezervată

Luminița Gorcinschi mai afirmă că, în anii `70, în Moldova se purtau pantalonii evazați, fustele evazate mai scurte, iar în vogă erau costumele de damă în stil clasic din Ungaria, Polonia. Mai mult, sacoul clasic era înfrumusețat pe marginea gulerului și a reverelor cu un tighel colorat (cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna). Tot în acea perioadă, se purtau hainele cu dungi verticale, mai ales pantaloni. Oficial, cele mai populare modele au fost cele clasice, întrucât nu erau stabilite doar pentru a promova bunul gust al unei croieli „curate” și o eleganță rezervată, dar erau, totodată, un mod avantajos de producție, odată conceput și aprobat. Astfel, piesele deși adesea aveau un aspect plictisitor, au fost promovate ca modele „veșnic tinerești” și care niciodată nu se vor demoda.

De altfel, la mijlocul anilor 1980, influențele tradiționale rusești și est-europene au apărut în colecțiile de designeri, precum ar fi Yves Saint Laurent și Nina Ricci, întrucât perestroika permitea unele interacțiuni între moda din Est și Vest.

Tot în anii 1980, la Chișinău au apărut revistele de modă din Moscova, cu multe fotografii. De asemenea, „Casa de modă” din Chișinău „dicta” tendințele vestimentare pentru toate întreprinderile, precum „Ionel”, „Steaua” și altele din Soroca, Bălți. „În magazinele din Moldova, îmbrăcămintea și încălțămintea, care erau fabricate acolo, era mult mai bună decât cea care se vindea în Ucraina”, scria un nostalgic al acelor vremuri pe sovkladovka.net. „Era fabrica „Zorile”, care producea încălțăminte mai originală, deși încălțămintea din România era considerată, de asemenea, foarte calitativă. Totuși, învățând la Moscova, eram mirată că unii studenți știau că la noi este o fabrică de încălțăminte bună. Însă și la Moscova era foarte multă încălțăminte de calitate, adusă din Polonia, Cehia, Bulgaria”, a spus Luminița Gorcinschi.

În pofida amintirilor nostalgicilor după acele vremuri sau, dimpotrivă, ale criticilor, per ansamblu, concluzia designerilor este că, din cauza lipsei de noi modele și a stocurilor limitate din magazine, cele mai multe persoane din perioada sovietică au avut o garderobă modestă în comparație cu oamenii din țările Occidentului.