Cu o zi înainte ne-a invitat în atelierul său de pe strada Dimo, unde inaugurase o amplă expoziție. Era vorba de lucrările sale și ale fiului său – pictorul și arhitectul Lică Sainciuc, un mare patriot al vechiului oraș, care, precum afirma Ion Druță, face un lucru enorm, reconstituind casă după casă, stradă după stradă, locaș după locaș, istoria orașului în care trăim.
La cei aproape 92 de ani ai săi, pe care îi avea atunci, l-am găsit pe Glebus Sainciuc în casa sa de pe strada Grigore Ureche nr. 38 bine dispus, plin de viață și pus pe glume. Chiar ne-a fredonat un cântec, pe care l-a auzit în copilăria sa în satul Dolna, raionul Nisporeni. Ne-a primit, ca de obicei, cu multă căldură sufletească.
Ne-a demonstrat măștile sale, pe care urma să le expună pe 19 mai la Palatul Național, în cadrul unui spectacol, ne-a arătat casa părintească, cu o vechime de peste 100 de ani, fotografiile bunicilor. Ne-a servit cu nuci și cu câte un pahar de vin. Și ne-a schițat câte un portret. Ne-a condus până la poartă… Nu știam că va fi ultima vizită făcută maestrului. L-am întrebat atunci care e secretul longevității sale. „Înainte de toate, trebuie să spun că în familia noastră au fost mai mulți longevivi. Vărul meu, Dorimedont, care a construit școli la Dolna și Vărzărești, refugiat la Brașov, a trăit 98 de ani, tata, originar din Bălcăuți, nu departe de Mămăliga – 96 de ani, iar mama, din Olănești – 92. Am ajuns la vârsta mamei. Era foarte milostivă.
.jpg)
Ea m-a învățat a ierta. Ca să trăiești mult, trebuie să fii milostiv și să poți ierta, așa cum scrie în Sfânta Scriptură”, ne-a răspuns el. Maestrul Sainciuc nu mai este printre noi. S-a stins din viață marți dimineață, 16 octombrie, la ora 7.40, la vârsta de 93 de ani. El va rămâne veșnic viu în amintirea noastră, a celor de la TIMPUL, ziarul pe care îl citea în fiecare zi. În amintirea noastră, dar și a poporului întreg.
