Externe

Franța, lovită de paralizia politică, după eșecul lui Macron

Emmanuel Macron a făcut istorie în alegerile legislative franceze de duminică, dar nu în modul în care a sperat. Liderul centrist, în vârstă de 44 de ani, a devenit primul președinte francez din ultimele decenii care nu reușește să obțină o majoritate absolută în parlament, neatingând pragul de 289 de locuri. Cu toate acestea, alianța sa rămâne cel mai mare bloc parlamentar.

Deși ar putea păstra controlul asupra puterii executive, lui Macron îi va fi greu să adopte legi, punând astfel în pericol o mare parte din agenda sa – inclusiv planurile de a crește vârsta de pensionare și de a realiza reforme fiscale.

Altfel spus, începând de săptămâna aceasta, Macron va conduce o țară transformată, care intră într-o perioadă de incertitudine şi instabilitate politică.

Scindare politică majoră
Alegerile, marcate de o ascensiune a extremei drepte, confirmă scindarea peisajului politic din Franța în trei mari blocuri. Centrul, condus de Macron, a obținut, prin intermediul „Alianței Împreună!”, 245 de locuri în Adunarea Națională, Camera inferioară a Parlamentului de la Paris, care numără 577 de deputați. Formaţiunea politică proprezidenţială se situează astfel sub pragul de 289 de locuri, pierzându-și majoritatea de care dispunea până acum în Adunarea Naţională.

Coaliţia de stânga „Noua Uniune Populară Ecologică şi Socială” (NUPES), condusă de Jean-Luc Mélenchon, a obţinut 131 de locuri, iar formaţiunea de extremă-dreapta „Mobilizarea Naţională” (RN), a fostei candidate la preşedinţie Marine Le Pen, 89 de locuri. Partidul Republicanii (LR, centru-dreapta) va avea 61 de membri în Adunarea Naţională

NUPES, o alianță ce reunește în componența sa formațiuni care pornesc de la extrema stângă și ajung la socialiști, devine astfel principala forță de opoziție, RN obține un rezultat surprinzător de bun, iar LR, dreapta clasică, deși slăbită, este încă în picioare și poate juca rolul de arbitru.

Remaniere guvernamentală
Cabinetul președintelui va fi, de asemenea, remaniat. Trei miniștri nu au reușit să fie aleși, iar oficialii din biroul lui Macron au declarat anterior că oricine se află în această situație va trebui să renunțe la postul său. Ministrul Ecologiei, Amelie de Montchalin, a declarat, de altfel, încă de duminică seară, că va părăsi guvernul.

Mai mult, purtătoarea de cuvânt a executivului, Olivia Gregoire, a precizat, ieri, că guvernul va fi remaniat „în zilele următoare”. Ea a mai afirmat pentru postul de radio „France Inter” că „nu intenționăm să lăsăm un guvern din care să lipsească un anumit număr de membri”.

În căutarea compromisului
Rezultatul scrutinului parlamentar va bloca avântul lui Macron, care a obţinut, acum două luni, un nou mandat prezidențial. Guvernul Elisabeth Borne, instalat de președinte imediat după victoria sa, riscă să fie schimbat rapid, iar unii aliaţi ai liderului de la Palatul Élysée evocă ideea dizolvării Parlamentului şi a convocării unui nou scrutin parlamentar peste un an.

„Această situație reprezintă un risc pentru țara noastră, având în vedere provocările cu care ne confruntăm, atât la nivel național, cât și internațional”, a declarat premierul Elisabeth Borne, la scurt timp după anunțarea rezultatelor. „Trebuie construite compromisurile corecte pentru a acționa pentru Franța”.

„Vom începe chiar de mâine (luni) să lucrăm pentru a construi o majoritate de acţiune”, a spus Borne, duminică seara. Ea a adăugat că „nu există alternativă la o astfel de majoritate pentru a garanta stabilitatea”.

În mod concret, fie coaliţia de centru a lui Macron încheie o înţelegere cu alte partide, după modelul acordurilor din guvernul Germaniei, fie negociază punctual, în funcţie de legile pe care vrea să le adopte. Cu cât este mai mare numărul de deputaţi care lipsesc pentru a atinge majoritatea de 289, cu atât este mai dificilă însă realizarea acestui lucru.

Deocamdată, fiecare dintre partide a afirmat că va acţiona într-un mod responsabil, fără să blocheze sistematic guvernul. Aceleași partide au precizat însă că vor să rămână în opoziţie.

Concomitent, unele voci îndeamnă la încheierea unui acord cu guvernul, cum este cea a fostului ministru de dreapta Jean-Francois Cope, care susţine că „un pact de guvernare între Macron şi LR este vital pentru a lupta împotriva ascensiunii extremelor”. În acest caz, o alianţă între deputaţii „Alianței Împreună!” şi cei din LR ar permite formarea unei majorităţi absolute.

Această panoramă plasează Parlamentul în centrul jocului politic francez, o premieră în cea de-a V-a Republică, sistemul prezidenţial creat de generalul Charles De Gaulle, în 1958, tocmai pentru a evita instabilitatea unui regim parlamentar care nu putea crea o majoritate stabilă.

Socialistul Michel Rocard, de exemplu, a condus un guvern la sfârșitul anilor ’80, care nu a reușit să obțină o majoritate absolută, deși partidul lui și aliații săi au fost mult mai aproape de acest deziderat decât se preconizează că va fi orice grup de partide după alegerile de duminică.

Blocajul politic, coșmarul lui Macron
În aceste condiții, Macron şi anturajul său au nevoie urgentă de consolidarea unei forţe politice parlamentare, pentru a putea măcar spera să fie votate anumite texte legislative, considerate esențiale de către liderul de la Paris.

Figuri importante ale coaliţiei proprezidenţiale se tem de o „paralizie” politică totală şi evocă ideea dizolvării Parlamentului şi a convocării alegerilor legislative anticipate peste un an, dacă Macron nu va reuşi să construiască între timp o majoritate parlamentară.

Baza de susținere a lui Macron s-a redus în ultimii cinci ani, cu numeroase proteste la adresa reformei sale în privința pensiilor, a inegalității sociale și a gestionării pandemiei de COVID-19. Cel de-al doilea mandat al lui Macron a avut deja un început dificil, cu acuzații de hărțuire sexuală contra unuia dintre miniștrii săi, precum și cu critici la adresa doctrinei guvernamentale de menținere a ordinii publice.

Rezultatul de duminică împinge Franța într-o situație care a devenit comună în întreaga Europă, odată cu apariția de noi populiști și partide ecologiste. Olaf Scholz a câștigat alegerile de anul trecut, din Germania, cu cea mai mică cotă de voturi a unui cancelar de la înființarea Republicii Federale. În Spania, sistemul bipartidist s-a destrămat în urma recentelor alegeri, lăsându-l pe Pedro Sanchez la guvernare cu o coaliție minoritară, în timp ce Italia, care a fost mult timp cea mai instabilă dintre marile țări europene, este guvernată de tehnocratul Mario Draghi, după ce alianța anterioară s-a prăbușit în mijlocul pandemiei.

Lisa Thomas-Darbois, specialistă în politica franceză la Institutul Montaigne din Paris, susține că Macron nu se va putea sprijini pe extreme, fie că este vorba de radicalii de dreapta sau de stânga, care se vor opune sistematic oricărei propuneri venite din partea guvernului.

El ar putea închega însă alianțe pe teme specifice. Spre exemplu, poziția sa privind creșterea vârstei de pensionare este similară cu cea a republicanilor de centru-dreapta.

„Partea bună este că există domenii în care ar putea fi de acord, de la mediu la servicii publice și până la necesitatea de a implica mai bine cetățenii”, afirmă și Annabelle Lever, profesor la Sciences Po, descriind diferite configurații ad-hoc ale partidelor în viitorul parlament. „Partea proastă este că s-ar putea să nu vrea să fie de acord”, a adăugat aceeași sursă, citată de Bloomberg.

Dacă acest lucru nu funcționează, Macron ar putea fi tentat să folosească articolul 49.3 din Constituția franceză, care, în anumite condiții, îi permite să pună în aplicare o lege chiar și fără aprobarea parlamentului. Michel Rocard a stabilit recordul, de departe, pentru recurgerea la acest sistem.

Dușmanii președintelui jubilează
Deși este puțin probabil ca NUPES să își pună în aplicare programul economic, care include creșterea salariilor și reducerea orelor de lucru pe fondul unor cheltuieli publice masive, coaliția de stânga va câștiga treptat în influență în dezbaterile parlamentare și publice.

Într-o perioadă de creștere a ratelor dobânzilor în întreaga lume, această influență are „potențialul de a submina încrederea investitorilor în perspectivele fiscale ale Franței”, susține analistului Maeva Cousin, de la Bloomberg Intelligence.

De asemenea, RN, care a obținut un rezultat-record, are suficiente locuri pentru a putea influența comisiile și pentru a obține un timp de antenă semnificativ pentru a-și expune opiniile, un pas important în efortul de peste un deceniu al liderului său, Marine Le Pen, de a aduce partidul în centrul politicii franceze.

„Coaliţia prezidenţială este departe de majoritatea absolută, un scenariu de coşmar pentru Emmanuel Macron, care ajunge în incapacitatea de a putea aplica proiectele sale politice!”

Le Monde

„Franța face un salt în necunoscutul politic. Seism în Adunarea Naţională: batalioane gălăgioase şi certăreţe se vor instala de o parte şi de alta a hemiciclului şi îl vor transforma într-un ceaun clocotind de pasiuni. Aceasta este fizionomia dezbaterii noastre democratice care (…) va fi profund afectată!”

Le Figaro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.