Gânduri triste despre vinul moldovenesc la un pahar de vin italo-francezo-americano-chilian

După o escapadă la un supermarket, am constatat că R. Moldova trebuie să se clarifice neapărat şi în cel mai scurt timp cu direcţia strategică şi tactica de promovare a vinurilor sale. Motoul preferat al politicienilor moldoveni – „vom fi peste tot” – în acest domeniu nu va lua foc.

De ce? Un N’ero Davola (Sicilia, Italia), Chianti (Toscana, Italia), Bordeaux (Bordeaux, Franţa), un vin de California şi unul din Chile, fiecare la un preţ sub 3 euro per sticlă de 0,7 litri. Şi poate ar fi un vin prost la acest preţ de nimic, de nu aş fi eu un amator (moderat) de vinuri sau dacă nu era alături unul dintre experţi, cu o practică mai vastă în consumul vinurilor de calitate.

Vinuri de aceeaşi calitate, potrivit concluziei noastre subiective, puteau fi procurate în reţelele comerciale din RM la preţuri de la 90 la 150 de lei per sticlă (mai puţin se referă la vinul din SUA).

În aceste condiţii, cu ce fel de vin să bată moldovenii astfel de concurenţi ca Italia şi Franţa, care nu doar ştiu cum să producă vin bun, dar şi cum să-l vândă la un preţ mai mult decât atractiv.

Dacă în încercările vinificatorilor moldoveni de a pătrunde pe piaţa din Asia, accentul indiscutabil poate fi pus pe un preţ mai „socialist”, chiar şi în detrimentul calităţii, pe piaţa UE, moldovenii au nevoie de vinuri calitative şi încă un plus de valoare.

Chiar dacă sunt cumpărate în prezent, mai mult ca o băutură exotică dintr-o ţară ex-sovietică, vinurile moldoveneşti, în opinia unui ne-expert, ar avea o şansă în plus să ajungă pe mesele europenilor, dacă, în primul rând, ar ajunge în restaurantele acestora, pe care oamenii de acolo le vizitează, tradiţional, destul de des. În majoritatea restaurantelor europene vinurile încep de la 15 la 20 de euro per sticlă, indiferent ce preţ au avut „la naştere”.

În plus, RM are nevoie de o „legendă”, care să propulseze interesul faţă de această regiune. Nu vreau să folosesc cuvântul poziţionare, pentru că poziţionarea costă bani grei. Deocamdată avem nevoie doar de o legendă. Cel puţin un Festival al vinului CA LUMEA sau o campanie comună a guvernului-vinificatorilor-agenţiilor de turism.

P.S. Fotografia se numeşte Welcome to PURCARI Moldova winery to taste divine wines (http://travelblogland.com/rest-and-entertainments/welcome-to-purcari-moldova-winery.html) chiar dacă, mi se pare, că e o fotografie de la Mileştii Mici.