Georgia și Republica Moldova – analiza comparată a rezilienței de stat și a riscurilor de origine rusească

Provocată de agresiunea rusească împotriva Ucrainei, criza geopolitică din Europa de Est generează amenințări pentru alte țări din regiune, unde forța factorului rusesc este mai robustă decât reziliența locală. Având în vedere caracterul militarist și revizionist al Rusiei înainte de toate vizavi de spațiul ex-sovietic, dependențele existente în raport cu statul rus trebuie percepute drept riscuri la adresa intereselor naționale. Asemenea riscuri sunt evidențiate în cazul Georgiei, dar și mai acut în cel al Moldovei. Ambele state au un grad de reziliență slăbit, din cauza slăbiciunilor interne tradiționale, a efectelor încă nedepășite ale pandemiei și, mai recent, ca urmare a acțiunile geopolitice ale Rusiei. Reziliența Moldovei și cea a Georgiei sunt comparabile din multe considerente. Una din diferențele majore dintre acestea ține de geografie și respectiv proximitatea și preferințele naționale față de Rusia sau alternativa sa geopolitică – Uniunea Europeană (UE).

Înainte de toate, reziliența trebuie percepută ca pe o condiție internă a statelor. Aceasta este necesară pentru a depăși prin absorbție, adaptare sau transformare crizele interne sau externe, cu scopul de a reveni la un echilibru vechi sau de a crea unul calitativ nou. Astfel, pot fi limitate efectele perturbațiilor, care pot fi măsurate în costuri politice, socio-economice, tehnologice, de ordin ambiental sau de securitate. De asemenea, reziliența de stat are o semnificație majoră pentru politica externă și relațiile cu alți actori internaționali. Or, lipsa rezilienței în anumite domenii strategice sau caracterul său slăbit poate constitui o “invitație” pentru statele cu intenții dușmănoase să comită ingerințe. În mod contrar, prin consolidarea și manifestarea rezilienței, statele vizate pot descuraja manifestările dușmănoase ale adversarilor. Prin urmare, solidificarea rezilienței de stat poate ajunge să constituie o măsură adițională pentru sprijinirea, nicidecum nu și înlocuirea, securității naționale. În aceeași ordine de idei, fortificarea rezilienței contribuie la ridicarea nivelului de pregătire civilă împotriva anumitor riscuri iminente (cunoscute) sau imprevizibile (necunoscute) și la dezvoltarea sau actualizarea instrumentelor pentru gestionarea crizelor curente, potrivit IPN.

Reziliența Georgiei și Moldovei – în comparație

La măsurarea nivelului rezilienței de stat se folosesc o serie de parametri care permit determinarea funcționării statului în condiții de disrupții parțiale sau totale. În conformitate cu viziunea NATO referitor la reziliență și modul de pregătire civilă împotriva crizelor (care reprezintă riscuri în fază de materializare) pot fi evidențiate șapte elemente majore ale rezilienței:  1) asigurarea continuității guvernului și a serviciilor guvernamentale critice; 2) alimentarea neîntreruptă cu resurse energetice; 3) capacitatea de a gestiona eficient mișcarea necontrolată a oamenilor; 4) accesul neîntrerupt la resurse alimentare și de apă; 5) capacitatea de a gestiona un număr mare de persoane rănite; 6) sisteme de comunicații civile rezistente; 7) sisteme de transport civil rezistente. Este improbabil ca toate aceste elemente să fie complet disfuncționale, cu excepția cazurilor „statelor falimentate”.

Analizată prin prisma celor șapte elemente de reziliență, situația din Moldova și cea din Georgia este distinctă. Circumstanțele moldovenești predispun la riscuri sporite comparativ cu cele traversate de statul georgian. Cel din urmă s-ar putea confrunta cu anumite proteste anti-guvernamentale, dar acestea deja au devenit repetitive și nu implică costuri politice majore, chiar dacă guvernarea bate pasul pe loc în privința obținerii statutului de țară candidat UE. Lucrurile stau cu totul altfel în Moldova, unde guvernarea încă nu s-a confruntat cu protestele anti-guvernamentale de amploare.

În Moldova, nemulțumirea publică față de implementarea anumitor reforme (optimizarea universităților), înrăutățirea condițiilor social-economice (inflația) sau presiunea opoziției pro-ruse (protestele Socialiștilor și Partidului Șhor) au fost deocamdată nesemnificative și/sau au avut loc în afara capitalei. Efectele secetei asupra agriculturii și a accesului la apă potabilă din râul Nistru (cel mai grav anti-record de la independența țării), precum și eventuala întrerupere a livrărilor de gaze sau alertele cu bombă false de la aeroportul principal al țării pot agrava situația. Aceste fapte limitează accesul cetățenilor la servicii publice critice și sporesc nivelul de frustrare publică. Potrivit scenariilor pesimiste, în urma confluenței motivațiilor politice și social-economice, protestele anti-guvernamentale pot căpăta conotație geopolitică, cu riscuri majore pentru discontinuitatea actualei guvernări. Asemenea evoluții negative pot deveni posibile inclusiv dacă forțele militare ruse ajung în Odesa (improbabil în prezent datorită apărării ucrainene) sau Rusia decide să folosească prezența sa militară din regiunea transnistreană, alcătuită din circa 1.500 de soldați ruși din cadrul Grupului Operativ al Forțelor Ruse, dislocat ilegal în Moldova. În total, patru dintre parametrii de reziliență înregistrează neajunsuri serioase în Moldova, în timp ce în Georgia – unul singur și de o manieră parțială.

Tabel. Elementele de reziliență necesare pentru asigurarea pregătirii civile în conformitate cu abordarea NATO

Reziliența și riscurile de origine rusească

Pe lângă aspectele de reziliență ce țin de funcționarea instituțiilor și a sistemelor de prestare a serviciilor critice către populație, sugerate de NATO, un rol major îl joacă factorul geopolitic. Modul cum se poziționează Georgia și Moldova față de actorii internaționali regionali, și mai exact față de UE și Rusia, poate accelera generarea de reziliență statală sau invers să o frâneze.

Din acest punct de vedere, autoritățile georgiene denotă interes pentru menținerea și chiar intensificarea legăturilor socio-economice cu Rusia. La o distanță de 14 ani de la agresiunea rusească împotriva Georgiei, guvernarea sporește dependența țării față de legăturile socio-economice cu Rusia, care valorează în total circa 1,2 miliarde de dolari (Transparency.ge, august 2022). Mai exact, exportul de vinuri și importurile de grâu și făină se mențin la scară înaltă, reprezentând 58% din exporturile totale de vin și respectiv 95% din importurile de grâu. De asemenea, s-au majorat de peste 6 ori transferurilor bănești, ajungând la 678 milioane de dolari, ca urmare a influxului de cetățeni ruși. Cel din urmă a contribuit la dublarea numărului de firme rusești care operează în Georgia (în total 13.500).

Concomitent, exponenții guvernării georgiene continuă să folosească un discurs agresiv împotriva exponenților instituțiilor europene. În cel mai recent incident, liderul partidului de guvernământ „Visul Georgian” Irakli Kobakhidze l-a acuzat pe fostul Ambasador al UE în Georgia Carl Hartzell de faptul că a jucat un rol „strict negativ” în relația bilaterală (Civil.ge, iulie 2022). Contrar demersului public în favoarea unității în jurul îndeplinirii cerințelor pentru obținerea statutului de țară candidat UE și acumularea rezilienței prin apropierea de UE, guvernanții georgieni s-ar părea că prioritizează lupta politică împotriva opoziției, ilustrată în mod eronat drept instigator la un confruntare militară cu Rusia (Agenda.ge, august 2022).

Procese diametral opuse celor din Georgia au loc în Moldova, care depune eforturi maxime pentru a utiliza asistența europeană în vederea generării de reziliență în domeniile cu cele mai serioase lacune. În acest sens, pe dimensiunea energetică, Moldova a solicitat împrumuturi de la băncile europene pentru a realiza interconectarea energetică cu România (Isaccea-Vulcănești-Chișinău) până în 2024 (contra circa 260 milioane de euro), precum și pentru proiecte de eficiență energetică (75 milioane de euro). Un alt credit de 300 milioane de euro a fost solicitat de la BERD pentru a asigura rezerve de gaze naturale pentru iarna din perioada 2022-23 (Reuters, iunie 2022). Astfel, partea moldovenească se pregătește de deconectarea livrărilor de către Rusia din raționamente geopolitice sau ca urmare a neachitării datoriilor moldovenești pentru gazul rusesc, care ar putea depăși suma inițială de 700 milioane de dolari din cauza scumpirii curente a gazelor de până la circa 1.500 euro pentru mia de m3.

Pe lângă aceasta, autoritățile moldovenești compensează deficiențele rezilienței de stat prin atragerea altor resurse disponibile ale agențiilor și fondurilor europene. Astfel, misiunea Frontex ajută la gestionarea fluxului de refugiați ucraineni. De asemenea, lansată recent de către UE, Platforma de Sprijin urmează să faciliteze administrarea frontierelor și a ordinii publice. Asistența din cadrul Facilității pentru Pace permite Moldovei să facă achizițiile necesare pentru a îmbunătăți serviciile medicale militare și a asigura capacități noi de transportare civilă pentru situații de urgență. În paralel, guvernarea folosește contextul geopolitic și deschiderea UE către statele afectate de agresiunea rusească pentru a integra serviciile de transport moldovenești și fluxurile de exporturi în piața europeană. Prin urmare, transportatorii moldoveni urmează să fie exonerați de obligația de a deține permis pentru activitățile de transport și tranzit pe teritoriul UE (IPN, iunie 2022). De asemenea, exportul a șapte categorii de produse agricole (prune, struguri de masă, mere, roșii, usturoi, cireșe și suc de struguri) a primit aprobarea pentru liberalizare pe durata unui an (beneficii estimative de 55 milioane de euro). În linii generale, guvernarea de la Chișinău este cooperantă cu UE, care la rândul său o tratează cu credibilitate și indulgență. Probabil, din aceste considerente, condiționalitățile UE cerute în schimbul asistenței macro-financiare de 150 milioane de euro sunt lejere, repetând unele reforme deja preconizate spre implementare.

În loc de concluzii…

În condițiile actualului război rusesc contra Ucrainei, orice semn de slăbiciune în Georgia și Moldova sau, cu alte cuvinte, manifestare de reziliență limitată, pot crea teren fertil pentru unele intervenții eventuale din partea Rusiei. Un loc central în registrul motivațiilor geopolitice rusești constituie menținerea sau condiționarea instalării unor guverne fie prietenoase sau minim tolerante vizavi de atributele statului rusesc (limbă, cultură, narativ, cetățeni etc.). Supraviețuirea acestor elemente oferă pârghii pentru exercitarea puterii blânde (“soft power”) în spațiul ex-sovietic. Astfel Rusia încearcă să se opună proiectului civilizațional liberal-european, care poate avansa datorită extinderii UE spre Est prin conferirea perspectivei europene pentru Moldova și Georgia (alături de Ucraina).

Decuplarea de legăturile de dependență social-economică cu Rusia sunt în beneficiul rezilienței și securității naționale a Georgiei și Moldovei. În timp ce Moldova este deja activ implicată în dezvoltarea parametrilor de reziliență prin identificarea și atragerea resurselor europene, autoritățile georgiene încearcă să valorifice potențialul economic al relațiilor cu Rusia, indiferent de riscurile legate de menținerea și intensificarea dependenței. Totodată, comparativ cu Georgia care deține capacități de reziliență mai solide, partea moldovenească este în fața unor riscuri majore legate de discontinuitatea guvernării din cauza unor eventuale proteste în masă, dacă gestionarea crizelor social-economice va eșua și opoziția pro-rusă va reuși să profite din plin de aceasta (cu sau fără intervenția directă a Rusiei). Atât dependența economică, în cazul Georgiei, cât și tensiunile social-politice presante din Moldova au la bază riscuri de origine rusească. Acestea pot fi contracarate prin profilaxie preventivă și dezvoltarea rezilienței de stat prin intermediul materializării perspectivei europene.

Autor: Dionis Cenușa