Germania, față în față cu amenințarea dezindustrializării. Criza gazului rusesc și a cererii chineze

Într-o carte din 1945, intitulată „Germany Is Our Problem”, Henry Morgenthau, secretarul trezoreriei Americii, a prezentat o propunere de a „dezlipi” Germania postbelică de industria sa și de a o transforma într-o economie agricolă. Deși propunerea lui radicală a avut o oarecare influență asupra planurilor aliate de ocupare a Germaniei, după înfrângerea lui Hitler, ea nu a fost niciodată pusă în aplicare, notează The Economist. 

Aproximativ 80 de ani mai târziu, Vladimir Putin ar putea realiza ceva din ceea ce avea în vedere Morgenthau, ai cărui părinți se născuseră, ambii, în Germania. Prin armonizarea gazului natural pe care se bazează puternica bază industrială a Germaniei, președintele rus „mănâncă” a patra economie din lume și al treilea exportator de mărfuri. Nu ajută că, în același timp, cel mai mare partener comercial al Germaniei, China, care a cumpărat anul trecut bunuri germane de 100 de miliarde de euro (101 de miliarde de dolari), inclusiv mașini, echipamente medicale și produse chimice, se află și ea în mijlocul unei încetiniri severe. Un model de afaceri național, construit în parte pe energie ieftină dintr-o autocrație și cerere abundentă din partea unei alte autocrații, se confruntă cu un test sever.

Consecințele ar putea fi îngrozitoare pentru Deutschland AG: blue chips-urile germane au suferit mai mult pe fondul turbulențelor pieței din acest an decât omologii din alte părți, scăzând cu 27% până în prezent în termeni de dolari, aproape dublul scăderii indicelui FTSE 100 al Marii Britanii sau indicelui S&P 500 al Americii. „Substanța industriei noastre este amenințată”, a avertizat luna trecută Siegfried Russwurm, șeful BDI, asociația industriei germane. Situația pare „toxică” pentru multe întreprinderi, a spus el. Iar prin lanțurile de aprovizionare globalizate, „otrava” s-ar putea răspândi în restul lumii industrializate, care se bazează în mare măsură pe producătorii germani.

Cea mai mare problemă a industriei germane este creșterea costului energiei. Prețul energiei electrice, pentru anul viitor, a crescut deja de 15 ori, iar prețul gazului de zece ori, spune BDI. În iulie, industria a consumat cu 21% mai puțin gaz decât în ​​aceeași lună a anului trecut. Asta nu pentru că au folosit companiile energia mai eficient. Mai degrabă, scăderea e datorată unei reduceri „dramatice” a producției. Din iunie, Institutul Kiel pentru Economie Mondială și-a revizuit în scădere prognoza de creștere a PIB-ului în 2022 cu 0,7 puncte procentuale, la 1,4%. Acum se așteaptă ca economia să se contracte în 2023 și inflația să o depășească pe cea din acest an cu 8,7%.

Firmele mai mici sunt cele mai afectate. Potrivit unui sondaj din iulie al FTI Andersch, o companie de consultanță, pe 100 de „multinaționale de buzunar” mijlocii din Mittelstand, din Germania, companiile mai mici se chinuie mai mult decât cele mai mari. Aproape un sfert dintre firmele cu mai puțin de 1.000 de angajați au anulat sau au refuzat comenzi ori intenționează să facă acest lucru, comparativ cu 11% dintre cele cu peste 1.000 de angajați. În țara cu peste 3.000 de tipuri de pâine, aproximativ 10.000 de producători de pâine se zbat ca niciodată în Germania postbelică. Au nevoie de electricitate și gaz pentru a încălzi cuptoarele și pentru a ține în funcțiune utilajele de frământat, chiar dacă se confruntă cu costurile mai mari ale făinii, untului și zahărului, precum și ale brutarilor. Un asistent de magazin de la lanțul de brutării Wiedemann, vechi de 127 de ani, din Berlin, raportează că firma are foarte puțin personal și încearcă să economisească energie, de exemplu, menținând cuptoarele de ieșire la rece și coacerea tuturor pâinilor la sediu.

Un alt sondaj recent, realizat de BDI, pe 600 de companii mijlocii, a constatat că aproape una din zece a întrerupt sau a redus producția din cauza costurilor ridicate ale intrărilor. Mai mult de nouă din zece au spus că, în special, creșterea prețurilor la energie și la materiile prime este o provocare mare sau existențială. Unul din cinci se gândește să își transfere o parte sau întreaga producție în altă țară. Două cincimi au spus că investițiile în metode de producție mai ecologice vor trebui să aștepte.

Afacerile mai mari consumatoare de energie, cum ar fi produsele chimice sau oțelul, se confruntă cu o situație dificilă similară, exacerbată de nevoia de a concura cu rivalii din alte țări în care costul energiei este mai mic. BASF, un gigant al chimiei care folosește gazul natural atât pentru energie, cât și ca input, a redus deja producția și ar putea fi nevoie să o reducă și mai mult. Thyssenkrupp, un alt mare producător de oțel, și-a pierdut jumătate din valoarea de piață, din ianuarie.

Marile companii multinaționale au adesea fabrici în alte țări unde energia este mai ieftină. Dar mulți, inclusiv BASF, cu complexul său vast de mărimea unui oraș, din Ludwigshafen, continuă totuși să producă mult acasă. Chiar dacă costurile materiilor prime s-ar modera, așa cum s-a întâmplat în cazul unora, iar guvernul vine în ajutor cu sprijin energetic, așa cum a promis, presiunile asupra costurilor nu vor dispărea. În special, companiile se pregătesc pentru o rundă brutală de negocieri salariale, anuale, cu puternicele sindicate din Germania. Celee dintre IG Metall, cel mai mare sindicat din Germania, și angajatorii din puternica industrie auto, sunt pe cale să înceapă. „IG metall nu va accepta nimic sub o creștere de 8%”, prezice Ferdinand Dudenhöffer, de la Center Automotive Research.

Costurile mai mari devin din ce în ce mai greu de transferat către consumatori. Hakle, un mare producator de hârtie, a intrat în insolvență după ce nu a reușit să transfere către clienți creșterea uriașă a costurilor de producție. După câțiva ani îmbelșugați, carnetele de comenzi ale producătorilor de mașini se subțiază pe măsură ce inflația face o gaură în portofelele cumpărătorilor de mașini. Următorii doi sau trei ani vor fi foarte slabi, prezice Dudenhöffer. Companiile auto nu pot modifica ușor procesele de producție. În schimb, vor reduce costurile reducând cheltuielile de administrare și cercetare-dezvoltare. Precum în cazul Mittelstand, eforturile întârziate ale industriei auto de a se reimagina pentru o eră a mașinilor electrice și cu conducere autonomă sunt susceptibile de a suferi un regres. Unii vor reloca probabil producția în țări cu costuri mai mici.

Holger Schmieding, economistul șef al băncii private Berenberg, prezice că, în condițiile în care prețurile energiei vor rămâne ridicate pentru o perioadă, 2-3% dintre companiile industriale ale Germaniei, care utilizează procese de producție consumatoare de energie, se vor reloca în străinătate. O pondere mai mare a firmelor industriale își va reduce producția în această iarnă și în următoarea. ArcelorMittal, un alt gigant din sectorul oțelului, a anunțat că intenționează să închidă două fabrici din nordul Germaniei și să trimită angajați în concediu. Stickstoffwerke Piesteritz, cel mai mare producător german de amoniac și uree, două substanțe chimice importante, și-a închis fabricile de amoniac din Saxonia-Anhalt.

Într-o demonstrație a modului în care astfel de mișcări se răspândesc prin lanțurile de aprovizionare, oprirea a declanșat o lipsă de AdBlue, un produs BASF care este esențial pentru curățarea motoarelor camioanelor diesel ce ajută la conectarea Germaniei la piețele din străinătate. Stefan Kooths, de la Institutul Kiel, avertizează că „o avalanșă economică se rostogolește spre Germania”. În curând, efectele vor fi resimțite de clienții globali ai companiilor germane.