VOCE. A fost odată un băieţel pe care îl chema Ghena. Ghena ura două lucruri pe lume: să spună minciuni şi să-i agreseze pe cei mai mici. Iată de ce el nu spunea niciodată minciuni şi le lua întotdeauna apărarea celor mici.
De mic copil, Ghena visa să crească şi să facă tot ce îi stă în puteri pentru a-i ajuta pe oameni. El a înţeles că îşi va putea împlini visul doar devenind şeful „Rospotrebnadzor”.
Aşadar, a intrat la Facultatea de Medicină, unde a devenit Ghennadi, a absolvit-o şi a început să lucreze medic. Fiind Ghennadi, însă, lui Ghena i se părea că el nu-i ajută destul de bine pe oameni, iată de ce el s-a făcut funcţionar la minister unde i s-a spus că pentru a face bine oamenilor, trebuie să spună din când în când şi minciuni. Pentru a le face bine oamenilor, Ghennadi era în stare de orice. Aşadar, a început să le facă bine oamenilor spunând minciuni şi astfel Ghena a devenit Ghennadi Grigorievici. Ca Ghennadi Grigorievici, Ghena a făcut trei copii. Pe care i-a învăţat să nu spună niciodată minciuni şi să le ia apărarea celor mici.
Dorinţa lui Ghennadi Grigorievici de a le face bine oamenilor creştea, dar pentru a şi-o satisface, trebuiau să crească şi minciunile pe care le spunea. Şi cu cât mai mari erau minciunile, cu atât mai sus urca Ghennadi Grigorievici. Aşa a ajuns şeful „Rospotrebnadzor”, adică şi-a împlinit visul din copilărie. Acum lui Ghena toţi îi spuneau Ghennadi Grigorievici Onişcenko. Unul din cei trei copii ai lui i-a făcut un nepot, pe care să zicem că îl chema Serioja şi pe care Ghennadi Grigorievici Onişcenko îl învăţa să nu spună niciodată minciuni şi să le ia apărarea celor mici.
Acum Ghennadi Grigorievici Onişcenko a înţeles că el ar putea să-şi depăşească visul din copilărie, adică să urce mai sus de „Rospotrebnadzor”. Pentru asta însă trebuia să găsească un moment potrivit şi un loc potrivit pentru a spune o minciună potrivită. Şi a găsit postul de radio „Echo Moskvî”, unde a spus că vinurile din Moldova sunt bune de vopsit gardurile (fraza lui Onişcenko). Venind de la „Echo Moskvî” acasă, Ghennadi Grigorievici Onişcenko nu şi-a recunoscut casa: micuţul Serioja muia o pensulă într-o sticlă de vin Cabernet-Cricova din colecţia bunicului şi vopsea pereţii cu vin. Pereţii se făcuseră roşii-roşii. „Bunicule Ghennadi Grigorievici Onişcenko, i-a zis Serioja, acum am văzut că dumneata spui întotdeauna adevărul!”.
Iar a două zi Ghennadi Grigorievici Onişcenko a fost avansat.
