PL caută un colac de salvare pentru alegerile din 2018

Lipsa de temei și, respectiv, de succes a ideii lui Ghimpu ne este demonstrată și de ultimul sondaj efectuat de Asociația Sociologilor și Demografilor la începutul acestei luni, care arată că Igor Dodon se bucură de cea mai mare încredere a cetățenilor. În asemenea condiții, referendumul propus de PL ar aduce nu doar prejudicii financiare statului, dar și un plus important la imaginea președintelui țării. În campania electorală, Dodon s-ar declara drept victimă a regimului oligarhic Plahotniuc și a unioniștilor și, în consecință, ar învinge cu siguranță în această luptă.

La rândul lor, liberalii au doar de pierdut în cazul în care inițiativa lor va fi pusă în practică. Eșecul referendumului va crește în mod simțitor nivelul de neîncredere a populației în acest partid, care în prezent nu mai are șanse nici de a depăși pragul electoral la următoarele alegeri parlamentare. Or, alegătorii noștri, dezamăgiți de toți cei care s-a perindat la putere în ultimii șapte ani, nu vor vota în niciun caz pentru o formațiune politică care lansează idei irealizabile și, la drept vorbind, neserioase.

Faptul că Mihai Ghimpu nu este conștient de această situație pare a fi incredibil. Or, nu putem exclude că acest pas grăbit al său este colacul de salvare care, speră el, îl va salva de la înecul iminent din 2018. Dacă e așa, avem de a face cu o acțiune deznădăjduită. E ca și cum un flămând ar culege mere dintr-o livadă moartă. În acest sens, consilierul prezidențial Ion Ceban a avut dreptate când s-a dat cu părerea că referendumul propus de Ghimpu are mai degrabă iz electoral, decât politic.

Dodon are nevoie de timp pentru a-și dezamăgi electoratul

Se știe că președintele Dodon a comis deja un șir de gafe monumentale care, dacă judecăm după modul său de a gândi și de a percepe realitatea, în mod sigur vor continua. De aceea, pentru o eventuală debarcare a sa de la putere este strict necesar ca electoratul său ori o parte din acesta (mă refer la oamenii care au votat treji, dar nu în schimbul banilor, votcilor și a macaroanelor) să-și piardă încrederea în el. Pentru a ajunge la un asemenea rezultat, el pur și simplu trebuie lăsat să-și exercite funcția mai mult timp.

Mai devreme sau mai târziu, cetățenii RM, inclusiv vorbitorii de limbă rusă, vor simți ipocrizia și minciuna cu care joacă președintele nou ales și vor înțelege că orice muritor afectat de viciile respective este lipsit și de demnitate. Numai după ce acest lucru va ajunge la percepția alegătorilor PSRM, inițierea referendumului privind demiterea lui Dodon va avea șanse de reușită.

Trei lucruri pe care trebuie să le înțeleagă toți moldovenii

Pentru început, alegătorii lui Igor Dodon și ai PSRM ar trebui să înțeleagă doar câteva lucruri evidente. Și anume:
1. Unui președinte care se respectă și promite reintegrarea unui stat aflat sub ocupație străină nu i s-ar deschide gura să-i felicite apoi cu diferite ocazii pe separatiștii care i-au dezbinat statul. Nici mâinile nu i s-ar mișca pentru a depune flori la monumentele ocupanților, căzuți în luptă pentru înrobirea patriei sale. Mai bine zis, la monumentele celor care i-au ucis pe apărătorii țării. Un asemenea individ este mai puțin președinte, decât trădător de neam.

2. Pe un președinte corect, care se proclamă drept dușman de căpătâi al unionismului și dă asigurări va lupta pe toate căile posibile contra Unirii RM cu România, nu l-ar asculta picioarele pentru a se deplasa de la președinție până la bustul lui Mihai Eminescu. Nici aer în gură nu i-ar ajunge pentru a declara că îl admiră pe poetul care a spus răspicat: „Suntem români și punctum!”. Lucrurile au o explicație foarte simplă, căci președintele își dă prea bine seama că, de-ar fi trăit astăzi Eminescu la Chișinău, el l-ar fi catalogat pe poet printre principalii dușmani al integrității teritoriale a RM. De bine de rău, Dodon nu este atât de infantil, încât să presupună că Eminescu ar fi optat pentru bizareria de limbă moldovenească sau ar fi scris poeme înălțătoare despre ocupanții ruși. Un asemenea individ este mai puțin președinte, decât ticălos. Cred că Eminescu ar fi fost de aceeași părere.

3. Un președinte serios nu poate deveni pe nepusă masă antieuropean, după ce cu patru ani în urmă susținea deschis integrarea europeană a RM. Lui nici limba nu i s-ar mișca să promită în campania electorală că nu va denunța Acordul de Asociere cu UE, pentru ca imediat după întronare să cadă la picioarele lui Putin și să promită contrariul. Un asemenea individ este mai puțin președinte, decât prostituată.
Denunțarea Acordului de Asociere cu UE va conduce și la pierderea regimului liberalizat de vize. Dacă Dodon va insista pe această idee, tocmai atunci se va produce prima mare fisură în electoratul său, deoarece și rușii, și găgăuzii, și bulgarii vor să călătorească în Europa fără prea multe complicații. Și anume atunci referendumul propus de Mihai Ghimpu ar putea aduce un rezultat bun atât pentru liberali, cât și pentru RM.

Peste Nistru nu s-a schimbat nimic…

O altă parte a alegătorilor care riscă să-și piardă încrederea în Igor Dodon sunt moldovenii din stânga Nistrului. TIMPUL a anunțat că, în campania electorală prezidențială, actualul președinte al RM a fost singurul concurent electoral căruia autoritățile separatiste i-au permis să-și facă publicitate electorală în regiune. Mai mult, se știe că la alegerile trecute moldovenii din așa-zisa Transnistrie au putut pentru prima dată să-și exercite nestingherit votul și că majoritatea lor au votat pentru Dodon.

Pentru a înțelege grija președintelui față de acești oameni, am să vă povestesc un caz care a avut recent la Bender. Dorind să-și înscrie fiica la grădiniță, un moldovean s-a interesat la mai multe instituții preșcolare dacă există și grupe unde copiii sunt instruiți în limba moldovenească. După ce peste tot i s-a răspuns negativ, bărbatul s-a trezit invitat la KGB. Un ofițer de acolo i-a spus doar atât: „Grădiniță moldovenească vreți? Grădiniță moldovenească o să vă dăm!”. De atunci acest om și copilul său se tem să iasă din casă….

De ce Dodon tace ca mortul în păpușoi și nu sare în apărarea unor astfel de necăjiți? Ori el i-a folosit doar în campania electorală, după care și-a șters picioarele de ei? Și e mai important pentru el să depună flori la monumentul cazacilor care ne-au ucis, decât să ne ajute pe cei care am rămas în viață? Sunt alte trei întrebări pe care ar trebui să și le pună toți alegătorii lui Igor Dodon, indiferent pe ce mal al Nistrului s-ar afla.