Clasa politică e gravidă şi, deşi demult i-a trecut sorocul, nu poate naşte şi încă nici nu se ştie ce va naşte. O jumătate de ţară aşteaptă să se nască o alianţă europeană, cealaltă jumătate visează la o alianţă rusească. Clasa politică însă, repet, nu se grăbeşte să nască, deşi e asistată de moaşe serioase şi din Est, şi din Vest. PD-ul, de care depinde ce fel de făt va aduce pe lume clasa noastră politică, se comportă ca un negustor care vrea să-şi vândă marfa cât mai scump. Trage de timp, înaintează condiţii, invocă amintiri urâte din epoca AIE-1. Deşi are la activ doar 15 mandate, PD vrea constituirea unei asemenea alianţe, în care el va avea dreptul de veto asupra tuturor deciziilor celorlalte partide. Acest gând nu a fost formulat explicit, dar se pare că anume asta doresc patronii PD de la liderii PLDM şi PL.
Deşi se invocă „valori şi principii”, în realitate e vorba de împărţirea caşcavalului. Fiecare vrea să rupă cât mai mult. Aşa-zisul interes naţional despre care vorbesc liderii fostei AIE e o vorbă pentru proşti. O săptămână întreagă aceştia ne-au minţit că nu discută despre partajarea funcţiilor, pe când anume despre aceasta s-a şi discutat. Electoratul, naivul, care aşteaptă cu sufletul la gură naşterea unei alianţe proeuropene – căci pentru o asemenea alianţă a votat pe 28 noiembrie! – n-are de unde şti că el lipseşte cu desăvârşire din toate calculele care se fac după uşile închise unde se „negociază” repet, funcţii, nu valori şi principii.
Pentru a obţine cât mai mult, fiecare partid exercită presiuni asupra celorlalte partide. PD şantajează cu formarea unei alianţe cu comuniştii, Filat le aduce aminte că nu sunt excluse alegerile anticipate, iar PL, din lipsă de alte pârghii, le-a dat toate pe una şi a intrat în negocieri separate cu V. Plahotniuc şi M. Lupu. Probabil că multă ură şi venin s-au adunat în inima lui Ghimpu, dacă el, un anticomunist altoit, a ajuns să intre în tratative separate cu cei care negociază cu comuniştii! Întâlnirea s-a produs în mare taină, dar până la urmă totul s-a aflat şi Serviciul de presa al Preşedinţiei a confirmat că la reşedinţa de stat a avut loc o întâlnire bilaterală, „în format restrâns”, între liderii PD şi PL. Nu este greu de ghicit care a fost scopul acestei „întâlniri bilaterale”. Se vorbeşte că în timpul negocierilor de vineri s-a produs o ciocnire verbală violentă între V. Filat şi M. Ghimpu. M. Ghimpu nu-i poate uita (şi nici ierta) lui V. Filat mai multe lucruri, începând cu simple şicane şi terminând cu mai multe umiliri la care a fost supus în timpul guvernării. Exact aceleaşi lucruri nu i le poate ierta lui Filat şi M. Lupu. Ba mai mult, şi Ghimpu, şi Lupu, dar şi Urecheanu îl acuză pe Filat de faptul că prin politica discriminatorie promovată de acesta faţă de celelalte partide din Alianţă le-a furat voturi. Observăm, aşadar, că solidarizarea lui Ghimpu cu Lupu nu are la bază idei înălţătoare despre soarta Patriei, interesul naţional, valori şi principii sfinte, ci ranchiuna şi rânza. În numele acestora, dar şi a bucăţii de caşcaval râvnite, precum şi din sete de răzbunare pe Filat, te poţi înfrăţi şi cu diavolul.
Astfel, este logic să deducem că întâlnirea bilaterală dintre liderii PD şi PL a avut drept subiect (şi scop) coordonarea acţiunilor acestor două partide împotriva PLDM. Solidarizându-se între ele în baza urii fătă de Filat, PL „a spart frontul” şi, împreună cu PD, va înainta PLDM-ului condiţii şi mai grele, poate chiar de neacceptat. Îmi imaginez ce clipe de profundă satisfacţie trăiesc acum comuniştii…
