În cadrul Târgului Naţional de Carte de Poezie de la Bucureşti, ediţia a III-a, 2012. Eu, Mihai şi Moni am fost Zimbru Chişinău, vă daţi seama.
Gluma cu echipele a venit de la poetul care ne-a prezentat – republicanul Cosmin Perţa. Noi am avut ultima lectură în cadrul târgului, a fost multă lume şi ne-a spus că a ieşit bine. În sală am văzut mulţi scriitori valoroşi din Bucureşti, şi nu numai.
Au fost foarte multe lucruri care m-au impresionat la acest târg. Lumea chiar era însetată de poezie. Mi-am dat seama că poezia chiar contează. Şi eu eram pe punctul de a crede că ea, poezia, nu mai interesează pe nimeni.
Inevitabil, m-am gândit la Chişinău. Pentru mine poezia la Chişinău înseamnă Cenaclul Republica, Atelierul Vlad Ioviţă şi Librăriile „Cartier”. De multe ori la evenimentele organizate de Republica, Atelierul Vlad Ioviţă şi Librăriile „Cartier” vine puţină lume, chiar dacă sunt invitaţi importanţi, pe care, posibil, să ai o singură şansă de a-i vedea în viaţă. La Bucureşti, Sala Oglinzilor, acolo unde am citit, a fost arhiplină.
După lectură am vorbit cu unul dintre scriitorii meu preferaţi, Gheorghe Iova. El mi-a spus că şi-a dorit foarte mult să-l cunoască pe tata. În aceeaşi zi, tatăl meu împlinea şase ani de la moarte. Nu i-am spus.
Nu vreau să mă plâng de Chişinău, dar în afară de Salonul Internaţional de Carte de la Biblioteca Naţională – oamenii nu se înghesuie la poezie. Şi acolo – foarte multă lume vine la Biblioteca Naţională în prima zi, după care brusc îi ia amnezia.
Meciul amical de poezie de la Bucureşti a ieşit la egalitate. Dar dacă ar fi după susţinerea locală, am fi pierdut clar.
Voi daţi bani pentru poezie? Dar vecinul, primarul, Ministerul Culturii sau şefa aparatului?
