După opt ani de greaţă continuă, provocată de Voronin şi acoliţii săi, aşteptam ca în politica noastră să-şi găsească loc măcar un dram de normalitate. Şi văd că începe un fel de serial „Greaţa-2”.
Există două lucruri cu adevărat importante pentru ţara asta: primul – integrarea în Europa, şi, pe această cale, instaurarea unei democraţii autentice la noi, şi al doilea – îmbunătăţirea vieţii cetăţeanului. Tot două obiective personale par să aibă Filat cu Plahotniuc – menţinerea şi înmulţirea sferelor de influenţă. Înţeleg că ambii, urmărind cele două ţinte, trebuie cumva să se ocupe (ori să mimeze că se ocupă) şi de nevoile ţării. Cât pot oferi ei ţării, când au două obiective personale atât de grave şi când patima luptei pentru întâietate îi poate ameţi?
Aparent, pe planul integrării europene ne mişcăm cumva înainte. Europenii ori nu cunosc ori nu vor să cunoască subtilităţile războiului dintre cei doi, de vreme ce acestea nu afectează direct relaţia cu ei. „Vreţi să vă jefuiţi cetăţenii?, ca şi cum zice Europa, atâta timp cât doriţi să vă integraţi în UE, nu ne interesează ce faceţi acasă”. Este o iluzie însă să credem că războiul dintre cei doi nu va lovi până la urmă şi în acest domeniu al integrării europene. Prea mari sunt mizele puse în joc, ca să nu se ajungă şi aici.
Cât despre „nevoile ţării”… Ştim cu toţii că suntem minţiţi, că ceva nu e în regulă, de pildă, cu preţurile în Moldova. Paradoxal, dar aici toţi sunt de acord – şi guvernanţii spun că preţurile sunt prea mari, şi noi, jurnaliştii, spunem acelaşi lucru, iar cetăţenii ştiu mai bine decât noi pentru că se confruntă în fiecare zi „pe viu” cu această realitate. Prin urmare, toată societatea este de acord că preţurile sunt foarte mari, dar acestea… rămân neschimbate. Ori cresc în continuare.
Eu accept că, parţial, aceste preţuri mari sunt justificate economic. Dar tot atât de sigur sunt că parte din aceste preţuri mari se datorează războiului dintre cei doi. Ale cărui subtilităţi noi, jurnaliştii, nu le prea cunoaştem. Noi vedem doar vârful aisbergului. Şi ştim să repetăm ceea ce oamenii cunosc mai bine decât noi, şi anume că preţurile sunt mari.
Eu admit că pot să exagerez ori să simplific lucrurile, vorbind despre existenţa unui război, poate în realitate lucrurile sunt mult mai complicate şi mai nuanţate. Dar la fel ca mine gândesc mulţi alţi oameni. De ce să continuăm, noi, cetăţenii, să vedem deformat lucrurile; de ce să ni se năzărească războaie? De ce politicienii să nu iasă şi să ne spună: oamenii buni, nu vă mai imaginaţi războaie, în realitate criza economică loveşte într-adevăr grav ţara. Şi să ni se explice pe înţelese unde şi cum loveşte criza. Să iasă Filat şi Plahotniuc şi să ne spună să nu mai imaginăm războaie, că e fals…
În realitate, ei preferă să ne zică, la modul general, că viaţa este grea şi preţurile sunt prea mari.
…Toate acestea nu ar fi atât de triste, dacă nu ar exista şi o a treia forţă în acest război, care stă în expectativă precum şacalii şi aşteaptă ca „leii” fie să se sature, fie să se istovească de puteri.
Aţi înţeles, fireşte, că mă refer la protagoniştii serialului „Greaţa-1”, comuniştii…
