Mai mulţi localnici din Merenii Noi ne-au povestit că nu cumpără peşte de la magazin, pentru că de regulă îl pescuiesc din râul care trece pe la marginea satului şi din canalele aferente. „Mergem des la Bâc şi prindem mult peşte. E cam mărunt, dar ne prinde bine”, spun sătenii. I-am întrebat dacă nu le este teamă să consume asemenea produs, deoarece toată lumea, inclusiv ecologiştii, spun că apa e poluată şi prezintă un pericol pentru sănătate. Am înţeles însă că oamenilor le pasă mai puţin de calitatea peştelui atunci când e vorba de întreţinerea familiei. În loc să vorbească despre poluarea şi starea deplorabilă ale râului, aceştia pot să-ţi povestească mai degrabă despre câte feluri de bucate pot fi pregătite din peşte – peşte prăjit, peşte uscat şi sărat pentru iarnă… Mai mult decât atât, ei folosesc apa din Bâc şi la irigarea plantaţiilor de legume – varză, ceapă, roşii etc.
O „împărăţie” a microbilor patogeni
Specialiştii nu recomandă, totuşi, consumul de peşte din aceste ape. Potrivit lui Vlad Garaba, preşedintele organizaţiei teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova (OTCME), în cursul inferior al râului Bâc apele sunt extrem de poluate cu substanţe chimice şi microbi, ale căror concentraţii depăşesc de zeci de ori normele sanitare. El consideră că din volumul de apă ce se revarsă în Nistru circa 80% constituie apele reziduale şi doar 20% sunt ape naturale. „În consecinţă, în Bâc există o mulţime de microbi patogeni. Apa nu este bună nici pentru irigare, nici pentru scăldat”, susţine ecologistul.
Ioni de amoniu, nutriţi, compuşi de cupru…
Am contactat-o şi pe Ludmila Cunician, şefa Centrului de monitoring al calităţii apelor de suprafaţă din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat (SHS), de la care am aflat că apele Bâcului conţin ioni de amoniu, nitriţi, compuşii cuprului, produse petroliere.. Pe parcursul anului 2010, de exemplu, în cele trei zone în care se fac măsurări, au fost depistate 33 de cazuri de poluare înaltă şi 11 de poluare extrem de înaltă. Calitatea apei în amonte, adică până la Chişinău, a fost apreciată ca moderat poluată, iar în aval – extrem de poluată. În prima jumătate a anului 2011, nivelul de poluare a râului Bâc de asemenea rămâne înalt pentru ionii de amoniu, azotit şi oxigen dizolvat.
Lipsesc staţiile de tratare a apei
În opinia specialiştilor, principala problemă constă în faptul că „nimeni nu doreşte să-şi construiască staţii de tratare a apelor uzate. Fiecare întreprindere mai bine îşi trage o ţeavă direct în Bâc şi nu mai trebuie să plătească pentru sistemul de canalizare sau de curăţare a apelor reziduale”, consideră Gavril Gâlcă, şeful Direcţiei monitoring al calităţii mediului din cadrul SHS. De aceeaşi părere este şi Vlad Garaba, care spune că există „un şir de întreprinderi care acumulează apele reziduale în nişte cisterne şi noaptea le varsă în Bâc, astfel că a doua zi tot cursul râului are un miros înţepător”.
Cu toate acestea, în ultimii doi ani, Agenţia Ecologică Chişinău nu a depistat nicio întreprindere care deversează apele reziduale în Bâc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
