După primele sale apariții pe ecran însă, mărturisește Igor, s-a pricopsit cu un soi de vedetism. Dar totodată spune că s-a cam săturat de cinema și se va face șofer foarte curând. Dar până a urca la volanul autobuzului, pe care și l-a cumpărat din onorariile încasate din filme, tânărul povestește că ar fi putut să devină un economist de succes.

Mai puțină lume știe că Igor Babiac a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, student la Universitatea din Torino, una dintre cele mai vechi și prestigioase instituții de învățământ din Europa. „Am intrat la Economie industrială, am fost de câteva ori la cursuri și nu mi-a plăcut. Vreo două săptămâni, în loc să merg la facultate, mă plimbam prin oraș. Într-o zi, am dat de un anunț despre niște lecții de actorie pentru amatori. Am fost o dată, mi-a plăcut și am zis că mă apuc de asta. Ai mei au fost șocați când eu, fiind student la Universitatea din Torino, le-am zis că vreau să mă întorc la Chișinău să fac actorie”, își amintește Igor.

„Așteptam să mă sune Spielberg și Nolan”

Din 2012 încoace, actorul a fost distribuit în câteva filme moldovenești care au fost bine primite de critici și public, fiind premiate la mai multe festivaluri internaționale. „Eu credeam că-s cel mai mare actor din lume. Filmele veneau unul după altul și, la un moment dat, am lăsat facultatea, am lăsat tot, m-am dus la Sângerei (orașul său natal – n.r.) și așteptam să mă sune Spielberg și Nolan. Nu m-a sunat nimeni și am înțeles că nu-s cel mai mare artist. De fapt, în următorii trei ani nu am făcut niciun film după alți trei ani în care apărusem în patru filme. Asta se poate întâmpla și acum. Actoria este o loterie”, constată Igor.

Tânărul, care e feblețea mai multor regizori de la noi, spune că perioadele premierelor de film sunt foarte dulci. „Interviuri, fotografii, tag-uri pe Facebook… Dacă nu ești conștient că această atenție, care ți se oferă, este doar o parte componentă a procesului de lucru, atunci… Eu nu am înțeles asta. Mă gândeam că-s Igor Babiac, de ce lumea nu mă rupe în bucățele?!”, povestește actorul.

Boala stelară

Astăzi, când îl vedem cu picioarele pe pământ, ne este greu să credem că Igor a suferit vreodată de boala stelară. „Chiar și acum, când vorbesc cu tine, simt că încep să mă complac în ceea ce povestesc și îmi place că tot interviul este despre mine… Dar noi avem această discuție pentru a o oferi celorlalți oameni mai târziu, nu pentru ca eu să mă simt bine… Nu crezi la fel?”, întreabă Igor. „Eu nu exteriorizam acest lucru, dar duceam un stil de viață caracteristic celor cu boală stelară. Căutam să-mi fac relații pe interes… Devenisem meschin. Când dai cu piciorul în tot ce-i în jur și te concentrezi numai pe roluri, pe laudă, pe scopul de a fi în centrul atenției, asta-i boală stelară. Începusem să iubesc omul nu pentru ceea ce era el, ci pentru ceea ce voiam eu să văd în el. Idealizam tot și, dacă nu găseam idealul în cineva ori ceva, îl abandonam”, divulgă Igor.

El mărturisește că, după zece ani de actorie, simte că a neglijat alte lucruri, poate mai importante. „Am ajuns la concluzia că trebuie să te bucuri de niște clipe simple dintr-o viață simplă, din care nu trebuie neapărat să facă parte Shakespeare ori Stanislavski…”, menționează protagonistul filmului „Beautiful Corruption”, lansat recent la Chișinău.

Influența Pescărușului

Igor Babiac crede că a fost omul potrivit la locul potrivit. La facultate, a jucat în spectacolul „Pescărușul”, montat de Anatol Durbală cu studenții de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. „La spectacolul acela a venit Valentina Iusuphodjaev, care lucra deja cu Igor Cobileanski la preproducția pentru „La limita de jos a cerului”. M-a invitat să joc în film. „Tenis cu moldovenii” tot de la „Pescărușul” a venit. Când m-a selectat pentru „Ce lume minunată”, Anatol Durbală (regizorul și scenaristul peliculei – n.r.) mă ținea minte tot de la „Pescărușul”… Da, acest pescăruș a avut o influență mare…”, consideră Igor.

„Primele filme ale mele au venit tocmai pentru că am fost la momentul potrivit în locul potrivit și m-a văzut omul potrivit. Acesta-i noroc curat. Dar la norocul acesta, dacă mai dai din coate puțin, tot nu-i rău. Trebuie să știi să și cauți oportunități”, afirmă actorul. În 2014, el a fost nominalizat la premiile Gopo, la categoria cel mai bun actor în rol principal într-un film de lungmetraj. „Gopo a fost o sărbătoare frumoasă… Covor roșu, fotografii, presă, hotel, interviuri…. Minunat ar fi fost dacă mă împrieteneam cu oamenii de acolo, dacă vorbeam, îi ascultam, dar n-am fost capabil nici de atât…”, mărturisește actorul nostru.

„Am început să plâng pe bune, aproape boceam…”

Tot în 2014, Igor a apărut ca protagonist în „Ce lume minunată”, filmul de debut regizoral al lui Anatol Durbală. Pelicula spune povestea lui Petru, un tânăr care se întoarce din SUA în R. Moldova și este reținut de oamenii legii în timpul protestelor violente din 7-8 aprilie 2009, fără să fi participat la acestea. Totodată, filmul este bazat pe fapte reale, fiind dedicat tinerilor uciși și maltratați la acea vreme în comisariatele de poliție.

O scena emblematică a filmului este cea în care Maiorul (personaj jucat de Igor Caras – n.r.) îl interoghează pe tânărul Petru, pentru ca apoi să-l snopească în bătaie. „Interesant este cum s-a scris scena aceea! Anatol Durbală ne-a luat pe mine și pe Igor la probe. Ne-a descris situația în care se află personajele noastre și ne-a lăsat mână liberă pentru improvizație. Deci, scheletul acestei scene a fost construit pe baza improvizației noastre, care, apropo, a fost mult mai bună decât ceea ce am înregistrat ulterior și a apărut în film”, destăinuie Igor. „M-am lăsat pătruns de toată situația aceea și m-am emoționat tare. Am început să plâng pe bune, aproape boceam… Dacă te concentrezi la ceea ce faci, te duci în lumea personajului. Sunt așa momente în care tu chiar ești alt om… E o senzație faină…”, spune visător actorul.

Cu toată acestea, Igor spune că ar prefera să învețe să se detașeze de tot ce joacă pe ecran. „Mi-ar plăcea să găsesc ecuația perfectă ca să mă detașez cât de mult pot de ceea ce fac în film sau teatru. Atunci aș avea și libertatea pentru a face rolurile. Atâta timp cât o să fac asocieri între ce sunt și ceea ce joc, o să mă pierd. Asta nu-i deloc bine. Aceste procese te afectează și la nivel psihologic. E periculos…”, afirmă tânărul, surâzând. El mai spune că filmul nu este menit să transmită întotdeauna mesaje globale. Dacă unii cineaști preferă să facă ori să privească exclusiv filme bune și „grele”, Igor crede că, din când în când, merge și o comedioară relaxantă. „Am poftă să mă uit la un Tarkovsky ori la un Fellini, dar câteodată mă uit și la filme ușurele. Am stat o perioadă doar pe filme art house și nu-mi era bine…”, menţionează Igor Babiac.

„Copilul meu nu o să vrea să mănânce dimineața muzică clasică…”

Igor ne-a anunțat că intenționează să se reprofileze. „Mi-am cumpărat un autobuz din banii strânși din filme! Cu 28 de locuri! Am ales un traseu frumos: de la Chișinău la mare, în Ucraina. Planific să-mi iau permisul de conducere și să fiu șofer. Abia aștept momentul acesta. Cred că o să-mi placă”, intuiește actorul.

„Din filme câștigi bine, dar banii nu-s prioritatea mea în viață, așa cum nu este nici actoria. La 50 de ani, prefer mai curând să am nepoți, decât un Oscar în stenkă. Și, din acest motiv, nu pot nega importanța banilor. Dacă o să-mi întemeiez o familie, copilul meu nu o să vrea să mănânce dimineața muzică clasică…”, concluzionează Igor.