Atitudini

Imposibila iubire (de pe baricade)

Știu, orice comparaţie şchiopătează, dar dacă totuşi am admite o paralelă între regina albinelor şi clasa politică conducătoare din societate, observăm acelaşi fenomen: nervozitatea clasei politice se transmite asupra societăţii. Violenţele de limbaj ale comuniştilor au un singur efect: exacerbează valul de ură din societate. Intoleranţa şi agresivitatea „vârfurilor” se transmit automat societăţii, presei, cetăţenilor simpli. Există un personaj pre nume Grigore Petrenko, adorat de unele televiziuni, căruia i se oferă microfonul doar pentru a injecta ură şi intoleranţă.

… Recent, preşedintele Nicolae Timofti a avut o întrevedere cu ministrul adjunct de Externe al Federaţiei Ruse, Grigori Karasin. În cadrul întrevederii, şeful statului nostru l-a asigurat pe oaspetele rus că, în R. Moldova, minoritatea rusă se bucură de toate condiţiile şi drepturile ce i se cuvin, menţionând, totodată, că se aşteaptă ca etnicii ruşi să manifeste mai mult interes pentru a învăţa limba oficială a statului, în semn de loialitate şi respect faţă de ţara în care trăiesc. Mi se pare că preşedintele Timofti a transmis un mesaj foarte corect politic, în limitele uzanţelor diplomatice, dar şi în spiritul relaţiilor dintre R. Moldova şi Federaţia Rusă. Spunând aceasta, mă refer la modul tradiţional al Rusiei de a aborda problema conaţionalilor săi rămaşi după destrămarea URSS pe teritoriile fostelor republici unionale. Moscova a subliniat în repetate rânduri ideea că aceştia nu vor fi lăsaţi fără „asistenţa” patriei istorice. Ba mai mult, Rusia foloseşte problema conaţionalilor ei drept pârghie de presiune politică asupra ţărilor în care aceştia locuiesc, inclusiv asupra R. Moldova.

În cazul când Rusia manifestă atâta sensibilitate faţă de ruşii din R. Moldova este nu numai absolut firesc, ci chiar şi absolut necesar ca autorităţile moldovene să fie atente la comportamentul minorităţii ruse. Oare e „invenţie a unioniştilor” de la Chişinău faptul că minoritatea rusă din RM nu doreşte să se integreze în viaţa societăţii moldovene, se comportă ca o majoritate imperială şi încearcă să schimbe vectorul geopolitic al acestei ţări în direcţia dorită de Rusia? Oare nu este corect din punct de vedere politic ca autorităţile ruse să fie sensibilizate la respectivul capitol de către preşedintele statului moldovean? Preşedintele Timofti a procedat exact cum trebuie să procedeze un şef de stat patriot şi responsabil. El a procedat la fel, aflându-se în Turcia, când a transmis autorităţilor turce aceleaşi doleanţe, dar legate de comportamentul găgăuzilor. Preşedintele Timofti încearcă să găsească soluţii de împăcare a societăţii, Petrenko (forţele interne şi externe care stau în spatele lui), dimpotrivă, ţine societatea pe baricade. Pe baricade însă iubirea dintre oameni e imposibilă.

Anume acest fapt l-a scos într-atât din sărite pe războinicul Petrenko, încât şi-a pierdut elementarul bun-simţ, numindu-i pe liderii Alianţei „fascişti” şi „neofascişti”, iar procesele care au loc azi în RM – drept fascism. În mod normal, dacă un cetăţean, în stradă, şi-ar permite asemenea insulte la adresa altui cetăţean, poliţia ar fi obligată să-l reţină şi să-l sancţioneze. Petrenko însă nu poate fi reţinut şi pedepsit de poliţie. Pentru că e deputat. Mai apoi, pentru că înjură la televiziune, nu în stradă. Şi nu în ultimul rând, pentru că e reprezentant al unei minorităţi etnice şi sancţionarea lui ar fi interpretată drept o discriminare a… populaţiei rusofone de către… „regimul fascist al Alianţei”.

Iată până unde ne-am rostogolit. Acum, vorba veche: scoate, lupule, ce ai mâncat. Dacă poţi… 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *