Înainte de toate, vinovate sunt televiziunile de ştiri care au transformat momentul prezentării exit-poll-urilor într-un spectacol. Iar în aceste spectacole de anvergură, desfăşurate după o regie bine stabilită, nimeni nu a mai avut timp să explice că exit-poll-urile se bazează pe declaraţiile alegătorilor, că nu reprezintă un rezultat oficial. Exit-poll-urile au fost prezentate ca rezultate finale. Bineînţeles, în economia ştirilor TV, explicaţiile asupra ceea ce înseamnă un exit-poll ar ocupa un spaţiu mult prea mare. În plus, este mult prea mare tentaţia spectacolului, cu prezentarea învingătorului şi învinsului. Şi totuşi, această explicaţie nu este suficientă.
Astăzi, sociologii de la Chişinău se uită cu amărăciune în jur, pentru că nimeni nu îi mai ascultă. O lămurire suplimentară ar fi dată de fenomenul numit de sociologi „spirala tăcerii”: mulţi simpatizanţi ai comuniştilor din Chişinău pur şi simplu nu recunosc faptul că votează cu comuniştii. Puşi în faţa unui chestionar, simpatizanţii comunişti declară orice altceva, dar nu ceea ce au de gând să facă în cabina de vot atunci când au ştampila în mână. De aici rezultă o serie de erori în analizele sociologice. La acest fenomen natural se adaugă şi intervenţia directă a „păpuşarilor” electorali, care îşi instruiesc simpatizanţii exact ce să declare la exit-poll, astfel încât să dea peste cap orice fel de previziuni sociologice. La ce le-ar folosi „păpuşarilor” electorali să perturbe în aşa hal sondajele de opinie şi exit-poll-urile? Sunt atinse mai multe ţinte: în primul rând, dispare un instrument fundamental în orice societate democratică; în al doilea rând, e creată o confuzie majoră. Oamenii nu mai ştiu ce se întâmplă: seara află un rezultat, dimineaţa – alt rezultat, iar seara situaţia se răstoarnă încă o dată. Efectul: după 24 de ore de informaţii contradictorii, societatea este lipsită de cunoaşterea adevărului. Avem de-a face cu un adevărat război informaţional, iar populaţia dezinformată este transformată într-o masă de manevră pentru care nu mai contează realitatea obiectivă, ci realitatea transmisă de liderii în care are încredere. Din acest punct, orice este posibil. Totul atârnă de voinţa liderilor.
Distrugerea credibilităţii sondajelor de opinie şi a exit-poll-urilor reprezintă o problemă majoră a politicii de la Chişinău. „Păpuşarii” electorali cunosc situaţia reală şi pun în scenă manipulări de anvergură conform modelului de mai sus. Tocmai de aceea, sociologii din R. Moldova trebuie să se grăbească să restabilească ceea ce se cheamă credibilitatea instrumentelor democratice. Şi poate de această dată vor primi o mână de ajutor din partea jurnaliştilor.
