Nu-mi pare rău că s-a născut, fiindcă e un bun familist și un tată grijuliu, dar mă dezgustă murdăria pe care o face în jurul său când iese din familie. L-a ales poporul, e adevărat, dar dacă până în 2009 credeam deseori că avem un electorat infantil, acum sunt de altă părere – poporul l-a votat nu din motive politice, ci din deznădejde. Mult prea dezamăgiți de cei care i-au condus în ultimii ani, moldovenii au văzut în Dodon ultima salvare. Iar el, la rândul său, a profitat de acest sentiment de disperare și a abuzat din plin de încrederea oamenilor.

A avut șansa de a se reabilita…

Prestația actualului președinte pe scena politică a stârnit nedumerire din start, de pe când își cerea scuze de la liderii separatiști transnistreni pentru războiul ruso-moldovenesc de pe Nistru și depunea flori la monumentele cazacilor care ne-au ucis neamul în același conflict militar. Cu toate acestea, mesajele sale antinaționale și modul în care se umilea în fața Kremlinului păreau inițial mai mut sau mai puțin voalate. Nici nu știi cum, se calmau unii oameni, Dodon poate că vrea într-adevăr să soluționeze, în sfârșit, diferendul transnistrean și de aia se pune bine pe lângă Putin… Chiar și istoria ne arată că uneori, pentru a te apăra de un agresor, ești pus în situația de a face mascaradă.

Din aceste considerente, șeful statului a putut fi tolerat în prima perioadă a mandatului său chiar și în pofida faptului că trecutul său politic era foarte dubios și minciunile spuse de el întreceau de multe ori limitele bunului simț. CNA știe mai bine decât noi, chiar dacă tace, câți bani s-au furat de la stat, prin intermediul lui Dodon și al oamenilor săi, în anii în care el conducea Ministerul Economiei. Dar așa cum fiecare om greșește și are dreptul la reabilitare, și președintele nou-ales a avut șansa de a uzita de încrederea cetățenilor pentru a-și spăla iute hainele și a începe o viață nouă.

…, dar a devenit complice al separatiștilor

În ultimul timp însă se întâmplă lucruri urâte de tot, care îi pot convinge pe toți cei care mai speră la această schimbare că se înșeală grozav. Dacă recent TIMPUL a glumit că Igor Dodon riscă ani de închisoare pentru profanarea drapelului de stat al R. Moldova (zic că a fost o glumă, fiindcă nu la indicațiile președintelui a fost făcut și arborat steagul nostru în Iran), săptămâna trecută lucrurile au intrat în mocirlă atât de mult, încât numai socialiștii care își urăsc țara sau nu se respectă i-ar putea veni în apărare șefului.

Mă refer la vizita de sâmbătă, efectuată de Igor Dodon la Comrat, care a scos la iveală – de data aceasta cu precizie absolută – toate cărțile din buzunarele acestui om și care obligă Procuratura și SIS să ia măsuri drastice în privința sa. Nici mai mult, nici mai puțin, pentru prima dată în istorie un președinte al R. Moldova a salutat în mod public uzurparea puterii în stat, separatismul și crimele împotriva populației statului pe care-l conduce.

Harunjen și Balan nu mai au dreptul să tacă

Sâmbătă, 19 august, a fost sărbătorită Ziua orașului Comrat. Să fi fost un președinte care își iubește țara, după cum își rupe hainele de pe el, Dodon s-ar fi deplasat în sudul republicii doar cu acest prilej. În aceeași zi, însă, Comratul sărbătorea și crearea „republicii găgăuzia”, eveniment pe care șeful statului l-a recunoscut oficial pe o rețea de socializare, iar odată ajuns în autonomie, a felicitat oamenii și cu această ocazie. Explicațiile sunt de prisos, fiindcă numai declarațiile cu pricina reprezintă un atac direct la integritatea R. Moldova, care ne demonstrează cu prisosință că toate promisiunile anterioare ale lui Igor Nicolaevici privind unitatea țării au fost vorbe deșarte.

Ce înseamnă „republica găgăuză”? Să fim atenți că nu e vorba de o altă formulare pentru autonomia locală, căci suntem în luna august, dar nu în decembrie, când, în anul 1994, raioanele populate de găgăuzi au obținut acest statut. Dacă e luna a opta, ne întoarcem în anul 1990. Atunci, exact pe 19 august, când separatiștii transnistreni și găgăuzi formau aceeași echipă și luptau cu orice preț – chiar și cu prețul sângelui – pentru a ne dezmembra țara în trei bucăți, la Comrat a fost declarată crearea „republicii găgăuze sovietice socialiste” în componența Uniunii Sovietice. Puțin mai târziu, separatiștii găgăuzi au sprijinit ostilitățile rusești de pe Nistru, iar formațiunile de luptă ilegale din viitoarea autonomie erau înarmate și instruite militar de către Tiraspol. Aceste nenorociri pentru RM au condus, din câte se cunoaște, la moartea multor confrați de-ai noștri care s-au ridicat cu arma în mână pentru a-și apăra țara. Istoria nu se uită, oricâte scuze în favoarea criminalilor ar inventa Dodon. Și de data aceasta el nu e mai breaz decât Iurie Bolboceanu, judecat pentru trădare de patrie. Ba dimpotrivă, Bolboceanu ar fi vândut rușilor unele informații secrete, pe când Dodon vinde rușilor toată țara. Nu e o metaforă tristă ceea ce zic, ci e un adevăr curat, pe care sunt convins că îl observă cu precizie și Procuratura, și SIS-ul. Igor Dodon este separatist, de aceea nici Eduard Harunjen, nici Mihai Balan nu mai au dreptul să tacă.

Promovează lozincile ucigașilor și a uzurpatorilor de putere

Poate că nu și-a dat seama și a făcut o prostie în necunoștință de cauză? Nu, în acest caz presupunerile nu mai trag la cântar, deoarece mizeria împrăștiată de către Dodon din inima autonomiei găgăuze nu se oprește aici. Pe scena de la Comrat, președintele RM a avut un discurs în stil sută la sută smirnovist.

Înainte de a-l cita, ar fi bine să ne amintim că, la începutul anilor ’90, uzurpând prin vărsare de sânge puterea în țara noastră, separatiștii își motivau agresiunea prin dorința lor de a rămâne în imperiul sovietic și prin refuzul de a intra în România. Într-adevăr, potrivit presei, în corespondența de la acea vreme dintre Tiraspol și Moscova se nota că necesitatea creării a două unități secesioniste în Moldova era strict necesară din cauza tendințelor unioniste ale guvernării de la Chișinău. Această falsă idee a slujit ca principal stindard pentru războiul de pe Nistru, deși în realitate singurul partid unionist de atunci, Frontul Popular, se afla în opoziție și nu avea putere de decizie, iar majoritatea parlamentară, constituită din comuniști, foști comuniști și socialiști, transfigurați mai târziu în agrarieni, opta pentru limba moldovenească. Cea mai bună dovadă în acest sens este Constituția RM. Cu alte cuvinte, „pericolul unionismului” în 1990 a fost doar o simplă și porcoasă fabulă născocită de Kremlin pentru a-și menține controlul și armata în țara noastră.

Și iată că astăzi, în 2017, președintele Dodon folosește un discurs identic cu cel separatist. „În dezvoltarea sa, Găgăuzia a parcurs o cale lungă și dificilă. A fost printre primii care s-a pronunțat împotriva cursului unionist al autorităților de la Chișinău”, a spus la Comrat omul care a promis că ne va integra statul…. (!!!)

Dacă cineva se mai întreabă cum va proceda Dodon în cazul unui nou conflict militar în Moldova, eu nu am nicio îndoială că el va defila în fruntea dușmanilor noștri și le va duce steagul. Iar dacă rușii ar împușca și câțiva socialiști, el ar mângâia ucigașii pe umăr și le-ar zice, zâmbind: „Ничего страшного, бывает” (nu-i nimic, se mai întâmplă – ro.). Fără pic de exagerare, Dodon reprezintă un pericol foarte mare pentru noi toți și pentru țara noastră în întregime. Dovezile sunt publice și atât de evidente, încât nici un procuror nu ar putea invoca lipsa de probe, dacă ar fi procuror adevărat.