Din cele întâmplate în R. Moldova după 6 ianuarie a.c., liderii acestei coaliții s-au convins că presa e bună doar atunci când știe mai puțin și nu-și bagă microfonul unde nu-i fierbe oala. Iată de ce, încetul cu încetul, pas cu pas se merge spre limitarea accesului presei la actul decizional.
Scriam săptămâna trecută că guvernul a avizat un proiect de hotărâre care limitează accesul presei la ședințele guvernului (ședințele nu vor mai fi transmise în direct). Ministrul Justiției, Oleg Efrim, a lăudat decizia, declarând că „e o inițiativă bună pentru că „va contribui la eficientizarea procesului decizional”. Această logică de funcționar obtuz a fost susținută și de șeful său pe linie de partid, liderul PLDM V. Filat. Astfel, acesta salută inițiativa de a desfășura ședințele de guvern cu ușile închise din rațiuni de …„confort și discreție”. Iată ce scrie el: „În 2009, aveam o sete de informare, acum lucrurile au revenit la normal, există comunicare, transparenţă decizională este suficientă. În anul 2009 şi şedinţele parlamentului erau închise, nu se cunoştea ce decizii se luau şi cum se luau. Atunci am luat decizia de a transmite aceste şedinţe online. Să ne amintim câtă mass-media era şi care era ponderea instituţiilor mass-media din afara media holdingulului subordonat guvernării comuniste. Cred că în perioada actuală avem instrumentele necesare pentru a asigura transparenţa decizională, posibilitatea de a solicita informaţie suplimentară”.
Filat, în stilul lui inconfundabil, minte cu neruşinare. Spre deosebire de 2009, zice el, când „aveam o sete de informare, acum lucrurile au revenit la normal”. Adică ne-am potolit setea, nu mai vrem să fim informaţi… Adică ceea ce avem azi se numeşte „revenirea la normal”. E normal să nu ştim ce şi cum se discută la şedinţele de guvern, e normal să nu ştim cum se fură în ţara asta şi cine fură… Respectiva iniţiativă a guvernului este una dintre cele mai neinspirate din perioada celor o sută de zile de graţie a guvernului Leancă. Azi o asemenea iniţiativă a vizat guvernul, mâine, o decizie similară, poate viza parlamentul. Tăvălugul antidemocratic se poate rostogoli, afectând şi alte zone.
Mă miră mult faptul că presa în general şi televiziunile în special au acceptat, resemnate, această decizie antidemocratică a guvernului Leancă. Ce să fie la mijloc: indiferenţa, oportunismul sau nostalgia după timpurile frumoase de până la 2009?
