Inclusiv, nu exclusiv!

Din capul locului trebuie spus că e bine că prezența a fost. Orice reprezentare la vârf din România la evenimentele cotidiene din Republica Moldova este binevenită. Orice altceva în afară de aceasta este o chestiune de curente, preferințe și forme de organizare, toate care ar trebui să se subordoneze INTERESULUI NAȚIONAL.

 Republicani sau monarhiști, pe ambele maluri ale Prutului, trebuie să fim naționali. Unioniști sau stataliști, trebuie să urmărim ce e mai bine pentru popor. Că ne închinăm momentan la Moscova sau la București, după orientarea temporară a mitropoliților, toți trebuie să avem grijă și de oaia rătăcită care merge la mitropolia opusă – asta dacă suntem creștini.

Interesul național și prioritar acum, pentru cei dintre moldoveni care sunt unioniști, este nu să îndepărtăm oile, poate rătăcite, care acum aleg altă opțiune, ci să încercăm să le apropiem. Cum? Nu impunându-le cu forța anumite precepte și concepte (de genul Suntem români! Nu vă închinați lui Putin! ș.a.), ci implantându-le idei de care singuri se vor convinge ulterior. Dar nici stând în casă cu capul plecat, de frică că dragostea noastră de Țară ar putea să le deranjeze orgoliile. Din contră! Ieșind în stradă și fiind puternici pentru că, de când e lumea și pământul, oamenii se dau după acela pe care îl văd ei ca fiind sursa de putere. Trebuie să îi facem să se dea după noi și să vină lângă cel puternic.

Interesul nostru nu este să fim parte din cei peste 20% români declarați la recensământ, ci să fim din cei 80% moldoveni/români, adică majoritatea clară. Pentru că Unirea o s-o facem și cu cei care se cred moldoveni (diferiți față de români), și cu cei care merg la Mitropolia Moldovei sau la adunarea baptistă. Și cu săracii dar și cu bogații. Unirea este o chestiune de majoritate. Și din acest considerent, faptul că Familia Regală a fost la ambele Mitropolii de Înviere o consider ca un gest normal, cugetat și unificator.

Am zis-o și o să o zic de multe ori: Republica Moldova este un stat care ne aparține și trebuie să ni-l asumăm ca proiect statal românesc. Că zilele acestui proiect statal sunt numărate, asta o poate vedea și un orb. Dar trebuie să ne asumăm proiectele noastre, chiar și pe cele născute prematur și să nu ni-i înstrăinăm pe cei care, natural, vor veni alături de noi. Nu pot fi ipocrit și să nu recunosc că m-am numărat printre cei care l-au criticat pe Excelența Sa, ambasadorul Marius Lazurcă, pentru o prietenie excesivă cu cei din zona Mitropoliei Moldovei. Dar poate că vremea de exclusivism a trecut, în favoarea unei mea culpa, a unei asumări a politicilor noastre, cu bune și rele dar ale noastre, și a unei incluziuni în rânduri cât mai mari.

Și pentru că am vorbit de Familia Regală, să dăm cuvântul Maiestății Sale, Mihai I al României: „Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii”.