– Azi, posibil, vine inspectorul!…
Fiți gata cu proiectele de lungă durată și cele zilnice! Cu notițe, materiale, mape de tot felul, procese-verbale! Totul să fie în ordine (alfabetică e de dorit!). Așa anunță directorii și adjuncții lor, când ar putea veni un inspector.
– Azi, chiar, vine inspectorul!…
Profesorii au fețe umile și resemnate, aproape că nu vorbesc. E o liniște de moarte în jur: dacă va găsi ceva în neregulă? Dacă n-o să-i placă proiectarea mea, care e creativă, dar nu coincide cu cea a domnului inspector, atunci așteaptă-te la „morală”. Adică, poți nimeri exact acolo unde nu trebuie și anume în certificatul final al evaluării instituției. Atunci, vai, ce te așteaptă, biet dascăl…
– Inspectorul a venit…
Și ce? Cum a venit, așa se va duce… N-a dat nici un sfat, doar a căutat „acul în carul cu fân”. Dar n-a găsit nicio lacună, nici un neajuns și e dezamăgit. Are o față pătrată inspectorul: n-a putut prinde pe nimeni în flagrant și apoi… de ce a mai venit? De ce a fost nevoit să facă un drum, dacă putea să stea comod în fotoliul său? Sau, în cabinetul său, în departamentul său…
– Pleacă inspectorul!
Toți răsuflă ușurați… adică liber.
Până data viitoare, când s-ar putea să vină anunțat ori neanunțat. Cum o vrea el, inspectorul sau revizorul lui Gogol…
Alexandra Tănase
