– Dle Boţan, ¬în ultimii ani, nu o dată s-a spus că în RM se face nu politică, ci geopolitică. În ce măsură această afirmaţie e valabilă pentru actuala campanie?
– Acest enunţ a fost, de fapt, o glumă emisă de Oleg Serebrian, actualul Ambasador al RM în Franţa. Prin 2006, fiind invitat să vorbească despre partide şi doctrine politice la Şcoala tânărului lider politic, dl Serebrian a declarat foarte inspirat că în RM nu există partide politice, ci partide geopolitice. Cred că explicaţia este foarte simplă – din păcate, cultura politică din RM nu le permite partidelor să aibă nişte mesaje coerente, clare, bazate pe principii, valori, aşa cum se întâmplă în Europa. Pentru că noi suntem democraţie imitativă – adică, împrumutăm destul de insistent forme occidentale, europene, pe care le umplem cu esenţa noastră. Nu e un lucru rău, întotdeauna au avut loc transferuri şi împrumuturi – marea problemă este cât de repede suntem capabili să adaptăm aceste împrumuturi la condiţiile noastre.
„Întotdeauna a existat această dilemă: spaţiul estic sau cel vestic…”
– Deci, până la urmă, această glumă s-a transformat în realitate…
– Mai curând, a reflectat o realitate. Dovadă că, a câta oară deja, când partidele intră în campanie electorală, cel mai importante sunt simpatiile lor în politica externă: cineva scoate în prim-plan faptul că, dacă ar ajunge la guvernare, ar promova un vector estic pentru RM, cineva pledează pentru vectorul vestic… Situaţia se explică prin faptul că RM este un stat tânăr şi relativ sărac, adică, nu este autosuficient pentru a asigura un nivel de viaţă acceptabil pentru cetăţeni. Întotdeauna a existat această dilemă: dacă ne încadrăm în spaţiul estic, atunci păstrăm pieţele de desfacere, ne încadrăm adânc într-un spaţiu economic şi comercial în care putem să ne găsim propria nişă economică, care de-a lungul veacurilor a fost una agrară. Sau invers: dacă ne orientăm spre Occident, ţara va fi modernizată rapid, găsindu-şi nişa economică într-un areal lărgit, european, am putea oferi cetăţenilor RM un nivel de viaţă decent, am putea dezvolta ramuri ale ştiinţei în care ne-am putea dezvolta şi deveni performanţi. Există şi oferte care sunt nişte reverberaţii ale acestei orientări estice sau vestice. De exemplu, acum, unirea cu România e promovată foarte clar de către Partidul Naţional Liberal. Oferta PNL vine într-un context foarte şi foarte clar – când PL vorbeşte despre românism, dar evită să vorbească despre unire, PNL doreşte să fie mai tranşant, mai curajos. Sunt însă şi partide care promovează compromisul între aceste două orientări geopolitice – estică sau vestică, pro-românească sau pro-rusească – şi anume, cei care spun că RM trebuie să aibă o politică externă multivectorială, adică, trebuie să fie, aşa cum susţin cei din PCRM, acolo unde le sunt interesele. Afirmaţiile acestui partid sunt preluate şi de alte partide, precum Partidul Umanist, Partidul „Moldova Unită”, care reiterează stratagema de orientare multivectorială.
– Aţi pomenit de PNL, de Partidul Umanist. Cât de benefice sunt pentru partide, dar şi pentru electorat, aceste mesaje cumva radicale?
– Nu putem spune că mesajele sunt radicale. Recurgerea la aceste oferte geopolitice nu înseamnă decât recunoaşterea faptului că aceste partide consideră că RM nu e autosuficientă, că are nevoie de participarea la nişte procese integratoare şi de intrarea în spaţii economico-financiare, uniuni vamale etc. Din păcate, ele nu fac un efort în sensul încurajării cetăţenilor că aici în RM putem găsi soluţii pentru problemele noastre. Este o abordare simplificată ideea de ancorare la un anumit spaţiu, în virtutea faptului că în acest spaţiu există state dezvoltate ce ne vor ajuta…
„Oferta realistă şi onestă este să ne facem temele şi să plonjăm în această integrare europeană…”
– E acest lucru valabil şi pentru promotorii integrării în spaţiul european?
– Da, deşi în ultima vreme tot mai des apare soluţia „Să facem Europa acasă”. Partidele mari, care au acum priză, subliniază că integrarea europeană înseamnă îndeplinirea temelor pentru acasă, că nu e vorba de o aderare automată, ci de un proces lung de modernizare a ţării în baza unor valori şi standarde. Adică, avem valorile europene care au fost elaborate, testate, avem exemple extraordinare cum aceste valori şi integrarea europeană au scos nişte ţări postcomuniste din impas şi le-au dat o traiectorie impresionantă, cel puţin, pentru noi, cei care am rămas în afara valurilor de integrare după căderea zidului berlinez şi care s-au terminat în 2007, cu aderarea Bulgariei şi a României. Mai e un val pe care noi îl jinduim, cel al Balcanilor de Vest, dar lucrurile aici sunt foarte vagi pentru noi. Oferta realistă şi onestă este să ne facem temele şi să plonjăm în această integrare europeană, înţelegând că la acest moment aceasta înseamnă aducerea RM la nivelul la care nu vor mai exista motive să ni se spună „mai staţi acolo”. Dar chestia aceasta va mai dura. În ultimă instanţă, trebuie să se lucreze în RM pentru trei lucruri importante: dezvoltarea infrastructurii (pentru aceasta europenii sunt gata să ne dea bani), dezvoltare şi oferirea pentru investitori a unui climat favorabil şi asigurarea în RM a unui sistem judiciar independent. Europenii ne spun în permanenţă că nu ne pot oferi non-stop granturi, ca unor rude sărace. Ei ne acordă un suport, pentru că anume aşa s-au dezvoltat mai multe state. Ni se oferă granturi şi suport financiar pentru a dezvolta infrastructura, mai departe celelalte lucruri le facem noi, astfel încât orice investitor – fie el european, chinez, american, japonez – dacă vine în Moldova, să găsească un climat de afaceri şi o infrastructură în care să fie sigur că, dacă porneşte o afacere, aceasta va prinde rădăcini. Un al doilea lucru important e ca investitorii care au pornit o afacere, în cazul în care apare vreun litigiu, să fie siguri că-şi vor putea apăra drepturile în nişte instanţe cinstite şi profesioniste.
– În acest context, cum apreciaţi declaraţiile guvernării vizavi de progresul realizat în acest an pe calea eurointegrării – moderate, optimiste, exagerate?
– Cred că aceste mesaje care vin acum către RM sunt, fără îndoială, niţel exagerate, dar eu accept o astfel de exagerare – una cu scop de încurajare, aşa cum un profesor încurajează un elev – şi cred că e extrem de benefică pentru cetăţenii RM. Totodată, apreciez foarte mult eforturile MAEIE de a convinge partenerii noştri externi să transmită astfel de mesaje către Guvernul RM şi cetăţenii noştri. Suntem pe o cale bună, va fi foarte greu, dar va fi un parcurs ascendent spre nişte valori şi standarde care, ulterior, ne vor ajuta să le asigurăm cetăţenilor o dezvoltare aici, în ţară. În acelaşi timp, cetăţenii trebuie să înţeleagă că în niciun caz autorităţile RM nu vor promova politici care să antagonizeze Estul, mă refer la Rusia şi Ucraina. Avem foarte multe în comun şi politicienii trebuie să încurajeze cetăţenii să găsească limbaj comun şi să le ofere condiţii ca cetăţenii din RM să se dezvolte în pofida problemelor culturale, lingvistice, etnice etc. Sunt optimist din acest punct de vedere, fiindcă am văzut că, într-un an de zile, se poate promova o politică externă excelentă. Şi cred că maxima lui Titulescu – „Daţi-mi o politică internă bună şi vă voi da o politică externă excelentă” – poate fi aplicată astăzi şi la situaţia RM.
„Greşesc cei care cred că mesajul antiromânesc le va aduce voturi”
– De ce, şi în această campanie, e folosit atât de frecvent mesajul antiromânesc?
– Pentru că toată politica promovată de PCRM este bazată pe aşa-zisul pericol românesc şi pe exacerbarea unor lucruri care mie mi se par fireşti. Dacă luăm în considerare istoria şi memoria noastră, este absolut firesc să existe cetăţeni şi formaţiuni politice care să prefere vectorul estic rusesc, să fie grupări politice şi cetăţeni care să îmbrăţişeze vectorul românesc, şi să existe cei care optează pentru un compromis între vectorul rusesc şi cel românesc. Avem nevoie de o viziune europeană pentru o Moldovă angajată într-o integrare europeană, şi anume: respectând libertăţile cetăţenilor, statul să le ofere celor care se simt români posibilitatea de a avea acces la tot ce este mai bun din punct de vedere cultural şi educaţional românesc, la fel cum aceleaşi şanse trebuie să le aibă vorbitorii de limba rusă sau de ucraineană. Este un compromis care necesită dialog permanent, dar şi refuzul de a exacerba nişte fobii pe care tot ei le generează ca apoi să le exploateze în campanii electorală. Exacerbarea fobiilor – fie româneşti sau ruseşti – e un truc simplist, pentru că se apelează imediat la emoţii şi asta îl scuteşte pe cetăţean de la necesitatea să-şi pună în mişcare creierii şi să înţeleagă că memoria noastră istorică este fragmentată. Iar politicienii nu au răbdare să transmită mesaje care să fie integraţioniste în acest spaţiu – ei îşi doresc să câştige alegerile, astăzi.
Nu trebuie, însă, să ne sperie faptul că PCRM promovează mesaje antiromâneşti, ei au făcut asta dintotdeauna. Ei cred sincer că acesta le va aduce voturi, dar greşesc, precum greşesc şi partidele mici care au preluat acest mesaj. Pentru că acesta sunt derivata nu a doua, nici a treia, dar a zecea a mesajului promovat de PCRM… Dacă vor să facă acest lucru, trebuie să li se ofere acest drept, dar îşi vor vedea lungul nasului după 28 noiembrie. Exact aşa putem vorbi şi despre politicile rusofobe. Suntem, deocamdată, o cultură periferică, la intersecţia a doi vectori puternici – cel românesc-european şi cel rusesc. Această ţară mică, angajată valoric pe traiectoria integrării europene, poate găsi un punct de echilibru, precum spunea scriitorul Vladimir Beşleagă: „Unirea o putem face prin cultură”. Nu e necesar să vorbim acum despre unirea administrativă, pentru că aceasta ne va crea probleme. RM, ca stat independent, nu poate face abstracţie de interesele marilor puteri. Azi punctul de echilibru, în RM, este modernizarea ei, apropierea de standardele europene.
– Comuniştii de asemenea vorbesc despre standarde europene…
– Comuniştii, atunci când le convenea, se declarau adepţi ai Uniunii Rusia-Belarus. Apoi, când au văzut că Rusia nu-i va ajuta să rezolve conflictul transnistrean, au declarat că-şi găsesc alţi parteneri strategici care îi vor ajuta. Atunci au lansat ideea integrării europene şi pretind că sunt primii, dar nu e adevărat. Guvernul Ciubuc II de asemenea a lansat ideea integrării europene, şi Guvernul Sturza şi-a axat planul de guvernare pe integrarea europeană. Iar ex-preşedintele Lucinschi a fost cel care a trimis două scrisori preşedintelui UE, rugând Comisia Europeană să accepte RM în calitate de asociat al UE încă în anul 2000. Lucrurile au pornit mult mai înainte.
– Să fie oscilarea asta între Est şi Vest un „destin” al Moldovei şi al moldovenilor?
– Nu cred aşa, depinde cum formulăm lucrurile. În mesajele autorităţilor noastre către Rusia trebuie să fim oneşti şi, atunci când suntem întrebaţi de ce avem nevoie de integrare europeană, să răspundem simplu: europenii au valori şi standarde. Atât ca nivel economic şi de trai, cât şi în ceea ce priveşte libertăţile politice. Uitaţi-vă unde au fost ţările comuniste care au acceptat aderarea la UE şi unde sunt ele acum. Sunt nişte exemple atât de puternice încât, sunt convins, îi pot convinge şi pe ruşi. La rândul nostru, putem să-i spunem Rusiei: vă respectăm pentru cultura voastră şi contribuţia la ştiinţă, dar ce ne propuneţi? Doriţi să vă restabiliţi măreţia şi folosiţi tot felul de instrumente în acest scop, dar nu aveţi valori şi standarde, precum UE. În baza căror standarde vreţi să unificaţi un spaţiu? Doar în baza faptului că aveţi resurse? E puţin. Vreţi să vă refaceţi măreţia din contul fostelor republici sovietice? Sorry, noi nu mai vrem să participăm în astfel de proiecte. Trebuie să ne arătaţi setul de valori şi standarde oferit – dacă e doar spaţiul vamal, mai bine ne strângem cureaua şi ne orientăm spre Europa, mai ales că şi suntem ajutaţi destul de mult…
Cât priveşte o eventuală unire cu România, trebuie să înţelegem că, din punct de vedere geopolitic, marile puteri încă mult timp nu vor dori schimbarea statutului de stat independent al RM. Vor accepta tactica paşilor mici: modernizaţi-vă, adoptaţi valori şi standarde care să vă facă performanţi, dezvoltaţi-vă economia, faceţi climat de investiţii, trăiţi bine şi împăcaţi-vă atât cu România, cât şi cu Rusia.
Este imperativ necesar să construim o societate bazată pe valori, o naţiune civică în care fiecare are dreptul de a se identifica din punct de vedere etnic, conectându-se la sursele culturale, valorice, etnice. Comuniştii sunt şmecheri, ei ştiu că, apelând la sentimentele oamenilor, polarizează opiniile şi beneficiază de asta – pentru că, să nu uităm, marele lor avantaj e că mulţi dintre noi am fost educaţi într-un spaţiu cultural rusesc şi că nu putem renunţa la tinereţea noastră, care s-a produs în acest spaţiu. Şi ei apelează la aceste elemente prin ura faţă de ce este românesc şi prin polarizare – lucru condamnabil. Căci noi nu de polarizare avem nevoie, ci de modernizare, dacă într-adevăr vrem să aducem această ţară pe un făgaş european.
„Ministrul Iurie Leancă merită pe deplin „Ordinul Republicii”…”
– Şi dacă scăpăm de Transnistria…
– Nu e adevărat! Transnistria e recuperabilă şi, din problemă, poate fi transformată într-un atu. Noi am fi fost uitaţi şi ignoraţi dacă nu am fi avut această problemă. Imaginaţi-vă că acum, din cauza acestei probleme, Europa, SUA şi Rusia vor să-şi testeze anume pe Transnistria noile strategii şi abordări. Nu cred că e realist să schimbăm istoria şi nici benefic să decretizăm adevăruri istorice. Dacă noi spunem un adevăr, oponenţii noştri vor găsi alte adevăruri care să-l submineze pe al nostru, de aceea, trebuie să avem inteligenţa să discutăm normal, să liniştim oamenii şi să le spunem că există perspective să trăim într-o societate cât de cât armonioasă, dar lansată pe o traiectorie de integrare europeană. Nu văd altă soluţie şi, de aceea, cred că anul acesta Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău a fost cea mai eficientă şi cea mai proeminentă instituţie din RM. Iar dl ministru Iurie Leancă merită pe deplin „Ordinul Republicii” pentru aceasta…
– Ipotetic vorbind, care poate fi soarta RM şi a politicii ei externe în cazul unei schimbări radicale de putere după 28 noiembrie? Dacă revin comuniştii?..
– Ipotetic vorbind, sunt convins că comuniştii vor căuta un fel de parteneriat. Şi mai sunt convins că se vor strădui să menţină tot ce a făcut Leancă şi echipa lui. Drept dovadă voi aduce un singur exemplu. Fiind la guvernare, comuniştii au atacat de nenumărate ori ceea ce noi numim elemente ale societăţii civile – ba că sunt spioni americani, ba că subminează statalitatea RM, tot felul de prostii. Cu toate acestea, nu au îndrăznit niciodată să închidă ori să interzică vreuna dintre aceste organizaţii „malefice pentru RM”. Pentru că ei primeau granturi enorme de la UE, de la SUA, de la alţi parteneri de dezvoltare şi înţelegeau perfect că nu pot interzice aceste organizaţii, pentru că astfel şi-ar tăia creanga de sub picioare. În ultimii ani de guvernare, comuniştii adunau în Buget până la 8% din granturi, bani nerambursabili. În acest an, într-o situaţie de criză, am înţeles că actuala guvernare a fost în stare să menţină ţara pe o linie de plutire şi să aducă în Buget 18 procente. Aşadar, dacă admitem că revin la putere, comuniştii vor fi extrem de împăciuitori şi-i vor asigura pe toţi că nu au fost niciodată împotriva integrării europene.
– Deci, nu admiteţi că ar putea fi stopat dialogul dintre Chişinău şi Occident?
– Europenii tratează RM cu o anumită condescendenţă. Ei au stopat dialogul cu Chişinăul brusc, atunci când autorităţile comuniste au introdus regimul de vize pentru cetăţenii români, la care UE a răspuns că românii sunt cetăţeni ai UE, iar problemele istorice sunt ale noastre. Dacă îi acuzăm de ceva pe români, trebuie să aducem probe. Probe nu au fost aduse niciodată, au fost doar declaraţii că anumite grupări din România au făcut nu ştiu ce. Dar grupări din astea marginale există unde vrei – şi în Ucraina, şi în Rusia, şi în multe dintre ţările Uniunii Europene…
„Mesajele americano-europene sunt o încurajare fără precedent pentru noi”
– Întrebam asta pentru că mesajele care au venit pe toată durata acestui an din Europa şi din SUA – şi, mai ales, în ultimele luni – sunt mesaje de încurajare şi de susţinere a actualei guvernări de la Chişinău. În această săptămână, cu un asemenea mesaj a venit Senatul american, ceva mai devreme a fost Parlamentul European, prin membrii Comisiei pentru Politică Externă a acestuia. Şi nu au fost singurii care au spus că Alianţa este singura noastră şansă pentru viitor…
– Singurul lucru pe care-l pot adăuga aici e că între toate aceste mesaje există o coerenţă şi acest fapt este extrem de important pentru ţara noastră. Toate aceste mesaje americano-europene sunt o încurajare fără precedent. Şi, repet, nu ştiu cât de tonţi trebuie să fim încât să nu înţelegem cât e de mare meritul Externelor aici.
– Vorbeaţi chiar la începutul acestui dialog că suntem o democraţie imitativă, că politicienii noştri apelează la transferuri şi împrumuturi de imagine. Fenomenul s-a amplificat cumva în ultimele săptămâni: preşedintele georgian Mihail Saakaşvili a venit la Chişinău la invitaţia lui Mihai Ghimpu, liberal-democraţii l-au adus pe preşedintele Partidului Popular European, iar însuşi premierul Vlad Filat s-a întâlnit, în doar două zile, cu doi dintre „greii” acestei lumi – premierul italian Silvio Berlusconi şi cel rus, Vladimir Putin. De fapt, fiecare încearcă să apară „cu cineva” sau măcar „lângă cineva” important din punct de vedere geopolitic. Sunt acestea trucuri electorale şi, dacă da, sunt ele eficiente?
– Dacă ar fi să vă continui gândul, aş spune că, pentru a combate aceste transferuri, comuniştii ar trebui să-l aducă pe Ziuganov la Chişinău… La modul serios însă, cred că aceste trucuri sunt destul de eficiente ca şi mesaje transmise cetăţenilor: „Uitaţi- vă cine sunt prietenii noştri!”. Premierul Filat a spus-o aproape deschis: da, m-am întâlnit cu dl Berlusconi, apoi m-am întâlnit cu dl Putin… Sunt mesaje foarte puternice – uitaţi-vă la ce nivel sunt trataţi şi de ce integrarea europeană nu trebuie să fie contrapusă vectorului rusesc. Este foarte inteligent să se lucreze în acest mod.
– Acestea fiind spuse, care e mesajul dvs. pentru alegătorul care, peste doar două zile, va intra iarăşi în cabina de vot pentru a lua o decizie?
– Mesajul meu este pe cât de simplu, pe atât de complex: să voteze conştient şi să înţeleagă că Republica Moldova are şanse, dar că doar de votul lor depinde cât de repede aceste şanse vor fi valorificate. Suntem – prin potenţialul nostru economic, cultural şi prin aşezarea geografică – o ţară care încă mult timp va fi dependentă de influenţa vectorilor externi. Cu cât ne modernizăm mai repede, cu atât mai repede ne rezolvăm problemele şi ni-i facem prieteni pe cei care încă mai stau pe gânduri…
– Vă mulţumesc pentru interviu.
