INTERVIU cu Maia Sandu, ministrul Educaţiei: Am găsit un sistem mai nefuncțional decât îmi imaginam

În acest context, la trei luni de la învestirea în funcţie, l-am invitat pe noul ministru al Educaţiei, Maia Sandu, la o discuţie despre problemele învăţământului din R. Moldova, priorităţile ministerului din următoarea perioadă şi reformele care vor fi implementate.

– Aţi făcut studii atât în instituţiile de învăţământ din Moldova, cât şi de peste hotare, aţi sesizat diferenţele de sistem. Cum vedeţi acum sistemul educaţional din R. Moldova?

– În R. Moldova am făcut studii mai mulţi ani în urmă, iar în străinătate am făcut o singură şcoală, nu ar fi corect să compar sistemele doar din perspectiva experienţei personale. Dar, dacă e să vorbesc puţin despre această experienţă, lucrurile care mi-au plăcut la şcoala din SUA au fost legătura clară dintre ceea ce înveţi şi ceea ce poţi face cu aceste cunoştinţe, perspectiva globală şi viziunea de ansamblu asupra lucrurilor, faptul că se încurajează gândirea critică până şi acolo unde, la prima vedere, nu mai e nimic de discutat. De asemenea, acolo se pune un accent deosebit pe lucrul în echipă şi pe reuşita colectivă.

În primul meu discurs public ţinut cu ocazia Zilei profesorului am urmărit să trasez câteva repere pentru ceea ce trebuie să ofere şcoala astăzi. Copiii trebuie învăţaţi să gândească independent, să navigheze prin multitudinea surselor de informare, să asimileze informaţia necesară, iar apoi să o recreeze într-un format util lor. Vreau ca şcoala noastră să le cultive copiilor o gândire critică şi aptitudini de soluţionare a problemelor (spre deosebire de oferirea soluţiilor). Avem deja astfel de profesori, dar ei ar trebui să constituie majoritatea.

– Cât de departe este sistemul educaţional din R. Moldova de standardele europene, respectiv americane?

– Pentru a face această comparaţie, lucrul cel mai corect ar fi să vedem cum se poziţionează Moldova în clasamentele făcute pe baza evaluărilor internaţionale. Unul dintre acestea este PISA (Programme for International Student Assessment), o evaluare standardizată iniţiată de OECD, la care ţara noastră a participat în 2009. Elevii de 15 ani, vârstă la care majoritatea lor absolvesc învăţământul obligatoriu, sunt supuşi unei testări la matematică, ştiinţe şi citire/înţelegerea lecturii. Rezultatele sunt descurajatoare: doar 39% din moldovenii de 15 ani posedă noţiuni elementare de matematică considerate fundamentale pentru dezvoltarea lor de mai departe, doar 43% din elevi au competenţe de înțelegerea lecturii şi 53% din elevi cunosc noţiunile elementare de ştiinţe.

R. Moldova se găseşte la capătul clasamentului, cu o medie de 388 de puncte. Conform PISA, o diferenţă de 40 de puncte ar echivala cu un an de şcolarizare. Pentru comparaţie, Finlanda a acumulat 536 de puncte, SUA – 500, România – 424, iar clasamentul este condus de Shanghai, China, cu 556 de puncte. Experţii estimează că îmbunătăţirea rezultatului cu 50 de puncte s-ar traduce într-o creștere economică de 1%.

– Care credeaţi că sunt problemele cu care se confruntă sistemul educaţional din R. Moldova şi ce aţi găsit, de fapt, când aţi venit la minister?

– Eu cred că la macronivel problemele educaţiei sunt cunoscute de toţi: resurse insuficiente, dar şi acestea utilizate ineficient, lipsa mecanismelor de atragere, pregătire şi menţinere în sistem a cadrelor didactice de calitate, infrastructura depăşită, sistem deficient de evaluare a reuşitei elevilor şi studenţilor, curriculum, în unele cazuri, prea complicat şi neadaptat la cerinţele pieţei muncii. Aceste lucruri le cunoşteam şi eu, chiar până a veni la minister, şi îmi dădeam seama pe deplin că problemele educaţiei în R. Moldova sunt sistemice şi că rezolvarea lor presupune un efort considerabil şi de durată.

Am găsit totuşi un sistem mai disfuncţional decât îmi imaginam. Numărul problemelor care sunt semnalate ministerului şi care, în mod normal, ar trebui să se rezolve la alte niveluri este copleșitor. Această situaţie se explică, probabil, prin centralizare excesivă, capacităţi reduse şi proceduri deficiente. Ministerul este prins între a reacţiona la multitudinea de probleme individuale şi a găsi soluţii pentru problemele sistemice. Atât în sistem, în general, cât şi la minister am găsit capacitaţi slabe de administrare a resurselor, lucru pe care ţara nu şi-l poate permite, ţinând seama de resursele limitate de care dispunem şi de obiectivele ambiţioase pe care vrem să le atingem cu aceste resurse.

– Sunteţi în funcţie de trei luni. Aţi reuşit în acest timp să stabiliţi care vor fi priorităţile ministerului pentru următoarea perioadă şi ce urmează să întreprindeţi?

– Experienţa ţărilor care au reuşit să îmbunătăţească performanţa sistemelor lor educaţionale sugerează câteva elemente importante pentru agenda de modernizare: ameliorarea sistemului de pregătire a profesorilor, creşterea capacităţii manageriale a administraţiei şcolare, instituţionalizarea unui sistem robust de evaluare, revizuirea standardelor şi a curriculumului. Eu cred că aceste elemente sunt valabile şi pentru noi, iar la unele dintre ele se lucrează deja. Trebuie să spunem deschis însă că această agendă este foarte complexă şi că nu vom putea avansa concomitent în toate aceste dimensiuni.

Cred că trebuie să începem de la construirea unui sistem robust de evaluare la toate treptele de învăţământ. Avem nevoie de informaţie credibilă şi la zi despre felul cum învaţă elevii, despre faptul dacă ceea ce învaţă ei este util, despre performanţa fiecărei instituţii şi a fiecărui profesor în parte. Această informaţie trebuie să stea la baza tuturor iniţiativelor noi şi a evaluării reformelor în curs de implementare. În următoarea perioadă, ne vom axa eforturile pe restructurarea Agenţiei de evaluare şi examinare pentru învăţământul preuniversitar şi pe crearea unei instituţii de evaluare şi acreditare pentru învăţământul universitar şi mediu de specialitate. Vom veni cu propuneri pentru asigurarea unei evaluări corecte şi transparente a reuşitei elevilor la etapa de finalizare a ciclului primar, gimnazial şi liceal.

Vom lucra şi la celelalte elemente ale agendei. Suntem în proces de elaborare a standardelor şcolare şi vom încerca să identificăm resurse suplimentare pentru implementarea acestora. Vom continua eforturile de sporire a capacităţilor administraţiei şcolare. Vom veni cu propuneri pentru ajustarea curriculumului pe baza analizei rezultatelor obţinute de elevii noştri la evaluările internaţionale. Cea mai dificilă sarcină rămâne a fi atragerea şi pregătirea specialiştilor de calitate în educaţie. Aici trebuie să găsim o formulă de motivare care să aducă profesia de pedagog printre cele mai căutate, dar şi să racordăm sistemul de formare iniţială a cadrelor didactice la tendinţele europene actuale.

O prioritate a mea în calitate de ministru este să fortificăm capacităţile Ministerului Educaţiei, ţinând cont de faptul că modernizarea sistemului educaţional în R. Moldova necesită un efort pe termen lung şi că rezultatele vor depinde în mare măsură de capacitatea ministerului de a dirija acest efort.

– Aţi preluat funcția în toiul procesului de reformare a sistemului educaţional. Ce reforme vor continua? Care dintre ele credeţi că ar trebui îmbunătăţite sau chiar modificate radical?

– Reformele trebuie monitorizate în mod continuu şi corectate atunci când e necesar. Nu există soluţii perfecte pe care le putem copia din manuale şi aplica în practică. La subiectul reforme demarate, vom continua să implementăm programul de redimensionare a reţelei şcolare pentru a răspunde schimbărilor demografice. Vom face o monitorizare riguroasă, mai ales în contextul trecerii la un nou mecanism de finanţare. Monitorizarea ne va arăta când şi unde trebuie să facem corectări. Ministerul a anunţat reforme ambiţioase şi la alte trepte ale sistemului de învăţământ – secundar profesional, mediu de specialitate şi universitar. Aici suntem abia la etapa de elaborare a conceptului de reformă şi ajustările pe care le facem ţin de eşalonarea în timp a sarcinilor, astfel încât să avem suficiente resurse şi capacităţi pentru implementare, pentru a nu compromite aceste iniţiative.

– ME şi instituţiile pe care le gestionează acesta fac parte dintr-un sistem rezistent la reformă. Care credeţi că vor fi obstacolele pe care va trebui să le depăşiţi pentru a realiza cu succes reformele planificate?

– Nimeni nu opune rezistenţă schimbării dacă aceasta aduce doar beneficii. Din păcate, reforma presupune şi costuri pentru anumite elemente ale sistemului. Unele tipuri de rezistenţă sunt obiective – atunci când duci copilul într-o şcoală din alt sat, de exemplu -, dar aici trebuie să arătăm care sunt avantajele. Şcoala nouă la care îi ducem trebuie să devină net superioară, şi aici vom veni cu investiţii consolidate. Dar există şi o rezistenţă de alt ordin, atunci când nu se doreşte creşterea transparenţei în utilizarea resurselor.

Pentru a reuşi, trebuie să identificăm susţinători ai reformelor. Acest lucru îl putem face printr-o comunicare mai bună a intenţiilor noastre, prin construirea unui dialog cu părţile interesate. Reformele în educaţie nu pot fi impuse; trebuie să-i convingem pe partenerii noștri de necesitatea acestora. Nu cred însă că mulţi oameni sunt satisfăcuţi de situaţia actuală din sistemul educaţional. Majoritatea lor recunoaşte că schimbările sunt necesare. Este firesc să existe diferenţe de opinii cu privire la modul în care se fac aceste schimbări, şi noi vom încuraja acest dialog pentru a găsi cele mai potrivite soluţii. Totodată, pentru a obţine sprijin, trebuie să fim foarte transparenţi şi să arătăm societăţii, contribuabililor cât de ineficient se cheltuiesc astăzi resursele.

– Cum vedeți evoluţia sistemului educaţional din RM în următorii cinci ani?

– Încerc să fiu realistă, chiar dacă îmi doresc să modernizăm sistemul cât mai rapid. Este bine cunoscut faptul că în educaţie rezultatele nu se obţin peste noapte. Dacă revenim la clasamentele internaţionale privind reuşita elevilor, care sunt un indicator al competitivității economiei noastre în viitor, mi-aş dori ca, în cinci ani, Moldova să ajungă la mijlocul acestor clasamente. Aşa cum am mai spus, doresc să avem un sistem care să educe oameni cu gândire independentă, capabili să analizeze, să pună la îndoială, să argumenteze, să se poată descurca într-un viitor încă necunoscut.

– Vă mulţumim!