Şi, sincer să fiu, nu prea m-am simţit pe pământ românesc, fiindcă aproape oricui te adresai, în magazine, la casele de schimb valutar, la recepţia hotelurilor în limba lui Eminescu, erai privit chiorâş şi ţi se răspundea în limba lui Brejnev.
De data asta, la invitaţia ICR din Chişinău, condus cu entuziasm, pricepere şi hărnicie de doi excelenţi poeţi, Valeriu Matei şi Nichita Danilov, am avut ocazia să cunosc câteva zile şi ceea ce s-ar putea numi „Basarabia profundă", Basarabia „de la ţară". Autre chose!
Împreună cu poeţii Lucian Vasilescu şi Teodor Dună din Bucureşti şi cu doi foarte cunoscuţi scriitori ai locului, Iulian Filip şi Iurie Colesnic, ne-am întâlnit cu elevii din gimnaziile şi liceele din patru localităţi ale raionului Călăraşi. E imposibil de descris lumina, emoţia, bucuria de pe chipurile elevilor că, în fine, pot să vadă în carne şi oase nişte scriitori „de dincolo", taman în comunele lor pierdute printre dealuri, cu drumuri neasfaltate şi case mărunte. În săli arhipline, ascultându-le la rândul nostru cântecele, poeziile, întrebările, emoţia noastră n-a fost mai mică. Asta fiindcă ne aflam în faţa unor generaţii care n-au cunoscut asuprirea sovietică, ce n-au mai fost obligate să înveţe în ruseşte, care-şi descopereau identitatea naţională şi valori ocultate atâta timp, care ştiu să folosească internetul ş.a.m.d. Nu mai vorbesc de frumuseţea fizică a adolescentelor, frumuseţe bătătoare la ochi… Dacă Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană, cu aceste noi generaţii va intra. Şi aici, în privinţa acestor tineri neîntinaţi de tezele unui comunism agresiv, statul nostru trebuie să facă mai mult.
Să revin la imaginea Chişinăului de astăzi. Dacă prin anii ’90 ai fi văzut aici la o intersecţie un ditamai „Hotel Manhattan" ori un restaurant care să se numească „Chicago Steak House", ai fi crezut că visezi. Or, ele există, alături de alte însemne occidentale, tot mai numeroase. Şi nu mai eşti întâmpinat cu surzenie când te adresezi în română, ci, dimpotrivă, cu amabilitate şi simpatie. Măcar atât s-a câştigat în toţi aceşti ani.
Aşadar, înşet-înşet, Basarabia se europenizează. Numai să nu vină din nou, Doamne fereşte, întunericul de la Răsărit…
Sursa: ziuanews.ro
