Ion Holban: Universităţile noastre produc şomeri

CRONOS: Domnule director, de ce a fost nevoie ca statul să aibă o agenţie pentru ocuparea forţei de muncă?
Ion Holban: Odată cu trecerea unei societăţi de la economia planificată la cea de piaţă, apare şomajul şi statul trebuie să se implice pentru a coordona ofertele cu solicitările de pe piaţa muncii. Oficial, Serviciul de stat pentru ocuparea forţei de muncă a fost lansat la 18 februarie 1991, printr-o decizie a Guvernului. Pe atunci, noi nici nu ştiam ce înseamnă şomaj, ajutor de şomaj sau cum activează un astfel de serviciu. Timp de un an, mai mulţi angajaţi, inclusiv din teritoriu, am participat la multiple seminare, unele şi în străinătate, ca să vedem pe viu ce înseamnă un serviciu de ocupare a forţei de muncă. Denumirea oficială a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a fost stabilită prin legea Guvernului nr. 102 din 13 martie 2003, care prevedea şi protecţia persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Avem structuri în toate raioanele, precum şi la Chişinău, Bălţi şi Comrat.

CRONOS: Dar ce faceţi azi când, practic, piaţa muncii din RM nu oferă locuri de lucru?
I. H.: Problema nu este în lipsa locurilor de muncă, căci ele apar chiar şi în condiţii de criză. Să fim înţeleşi corect: funcţia agenţiei este de mediere, de a pregăti şi îndruma şomerii spre angajatori. Activitatea noastră este reglementată de un act normativ internaţional. Convenţia 88 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, parte a căreia este RM, prevede anume crearea structurilor publice de ocupare a forţei de muncă. Statul trebuie să aibă o asemenea structură, cu finanţare respectivă. În plus, în perioade de criză, statul trebuie să protejeze populaţia rămasă fără un loc de muncă. Astăzi, un agent economic, dacă are un loc de muncă vacant, trebuie, timp de cinci zile, să anunţe agenţia noastră teritorială, acolo unde îşi desfăşoară activitatea.

CRONOS: Deci, un şomer aflat în căutare de lucru ar trebui să se adreseze în primul rând la agenţia dumneavoastră?
I. H.: În cazul în care vrea să-l ajutăm. Bunăoară, pe parcursul anului 2010, noi am lucrat cu peste 120 mii de persoane care căutau un loc de lucru. În anul curent – cu peste 90 mii de şomeri. Din cele 120 de mii din anul trecut, 12 mii au fost angajate.

CRONOS: De ce atât de puţin?
I. H.: Chiar dacă şomerii se află în evidenţa noastră, ei pot să-şi găsească şi singuri un loc de muncă… Totuşi, în afară de activitatea de intermediere între angajatori şi şomeri, noi mai prestăm şi servicii de instruire profesională, de recalificare a şomerilor. În fiecare an, recalificăm câte şapte-opt mii de şomeri, pe alţii îi angajăm, pentru o perioadă de trei-şase luni, la lucrări publice în folosul comunităţii, care sunt remunerate.

CRONOS: Cum este calculată azi indemnizaţia de şomaj?
I. H.: Calcularea ajutorului de şomaj se face în mod diferit, în cazuri concrete, dar, până la 1 iulie 2011, ajutorul maxim a fost de 50% din salariul mediu pe anul trecut, ceea ce înseamnă peste 1300 lei pe lună. Unii primeau 30%, alţii 40% din salariul mediu. Din iulie, legislaţia a fost modificată şi acum ajutorul este calculat în baza salariului pe care şomerul l-a avut la ultimul său loc de muncă. Îl va primi timp de şase luni.

CRONOS: Târgurile locurilor de muncă le organizează tot Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă?
I. H.: Le organizăm periodic. Sunt târguri generale, când agenţii economici vin într-o încăpere mare şi-şi propun locurile de muncă. Iar dacă un singur angajator are nevoie de un număr mare de lucrători, organizăm târgul chiar în sediul organizaţiei sale. Bunăoară, la mijlocul lui octombrie, am organizat un târg de muncă la Societatea pe acţiuni „Zorile”. Vreo 100 de şomeri au venit şi au văzut condiţiile de muncă şi, chiar în prima zi, au fost angajate 30 de persoane. În fiecare an, la sfârşit de mai, organizăm târgul specializat pentru tineri, unde dorim să promovăm meseriile solicitate pe piaţa muncii – lucru pentru care invităm şi instituţiile de învăţământ, dar vin şi 30-40 de agenţi economici cu propunerile lor de angajare.

CRONOS: Cum susţineţi – dacă susţineţi – moldovenii rămaşi fără lucru în străinătate?
I. H.: Începând cu anul 2009, am desfăşurat o campanie de informare a cetăţenilor aflaţi peste hotare. Moldovenii care muncesc acolo au diferite probleme, la rezolvarea cărora am putea să ne includem şi noi – cel puţin, cu informaţii.

CRONOS: Cu Italia colaboraţi în mod deosebit?
I. H.: Avem cu Italia un acord interguvernamental privind migraţia forţei de muncă. Acum, pregătim câteva proiecte ce ţin de pregătirea profesională a moldovenilor aflaţi în Italia, ca firmele italiene din RM să-i aducă şi să-i angajeze acasă. De altfel, instruim şi şomeri locali pentru firmele italiene care lucrează la noi. Am organizat târguri de muncă pentru moldovenii din Italia şi Germania. I-am adunat cu ajutorul ambasadelor şi diasporei. Bunăoară, la primul târg organizat în Berlin au venit peste 100 de persoane, la al doilea – în Nürnberg -, o domnişoară care a absolvit masteratul acolo a fost angajată chiar pe loc de Camera de Comerţ a RM. Cunoaşte bine legislaţia antreprenorială din Germania, cunoaşte specificul economiei germane şi ai noştri au considerat că au nevoie de ea.

CRONOS: Ştiţi câţi şomeri are azi R. Moldova?
I. H.: Dar nu-i un secret. Statistica respectivă o găsiţi pe pagina noastră electronică. Bunăoară, în anul curent, timp de nouă luni, am avut la evidenţă peste 90 mii de şomeri. Pentru unii dintre aceştia suntem ca intermediari, pe alţii îi antrenăm în cursuri de perfecţionare, unii sunt angajaţi în lucrări publice, pe alţii, individual, îi învăţăm cum să convingă angajatorul că sunt cei mai buni profesionişti. Astăzi, noi propunem 5422 de locuri de muncă la 35.600 de şomeri. Doar opt la sută din aceste locuri de muncă sunt pentru mediul rural, iar numărul şomerilor de aici este de peste 70 la sută. Adică, în zonele rurale există mai mulţi şomeri, dar lor li se propun mult mai puţine locuri de muncă. Asta-i realitatea…

CRONOS: Cât cheltuieşte statul la plata de şomaj pe an?
I. H.: Înainte, plata anuală la ajutor de şomaj era de 17 milioane, acum am ajuns la 70 milioane.

CRONOS: Colaboraţi cu agenţi economici străini care investesc la noi?
I. H.: Mulţi dintre aceştia investesc aici pentru a folosi forţa noastră de muncă ieftină. Dar se face şi spre binele nostru. Totuşi, avem cazuri în care investitorii serioşi propun salarii cu 15-20% mai mari decât salariul mediu în RM. Unul este în zona economică din Bălţi – o firmă germană care produce piese pentru automobile. Acolo salariile sunt cu 1500-2000 de lei mai mari, dar şi cerinţele faţă de muncitori sunt mai drastice. Mai ales avem obiecţii faţă de întreprinderile cu capital străin din industria uşoară. La fabricile de confecţii, bunăoară, munca este foarte grea pentru cetăţenii noştri, dar lor li se dă un salariu de 2000-2500 lei. Multe femei nu rezistă ritmurilor şi cedează…

CRONOS: Există ţări care vor ca, prin Agenţia dumneavoastră, să propună oficial moldovenilor locuri de muncă?
I. H.: Nu fiţi naivi. Străinii îşi protejează piaţa de muncă. Înainte de toate, meseriile pe care le posedă moldovenii nu sunt recunoscute oficial în străinătate. Doar ştim: şi medici, şi profesori, şi constructori, şi foşti poliţişti moldoveni lucrează acolo la negru – ca bone, măturători sau îngrijesc bătrânii… Numai în Portugalia am văzut ceva mai deosebit. Acolo, medicii moldoveni sunt plătiţi bine, iar ei – ca să facă bani mai mulţi – lucrează cu program prelungit, mai ales la Serviciul de urgenţă. E vorba de cazuri rare. Dacă n-o să corelăm învăţământul nostru cu cerinţele europene, degeaba ne mai zbatem. Cum să-ţi ofere locuri de muncă Spania, Germania sau Italia, dacă criza a afectat şi aceste ţări, care n-au ce face cu şomerii lor? Avem acorduri de colaborare cu Italia şi cu Rusia. În acest an, şi-au înregistrat contracte individuale de muncă peste hotare doar 315 persoane.

CRONOS: Agenţia urmăreşte şi migraţia forţei de muncă. Aveţi informaţii câtă lume pleacă din R. Moldova şi câtă se întoarce înapoi?
I. H.: Noi luăm această informaţie de la Biroul Naţional de Statistică. De exemplu, în trimestrul doi erau plecaţi peste hotare 340 mii de moldoveni. Guvernul lansează acum un proiect care va urmări migraţia forţei de muncă, în care vom fi implicaţi noi, grănicerii, Biroul de migraţiune şi azil al MAI, serviciile „Registru”, Fiscul, MAE. Împreună vom administra fluxul cetăţenilor care vin şi pleacă din ţară. Poate vom face schimb de date şi cu Serviciul federal de migraţie al Rusiei.

CRONOS: Câţi străini vin să lucreze în R. Moldova?
I. H.: Pe an ce trece, numărul acestora creştere. Vin mai ales specialişti în construcţie. Investitorii în construcţii vor să-şi aducă specialiştii lor şi, uneori, noi le permitem să aducă 15-20 de constructori. Mulţi dintre aceştia sunt turci. Turcii lucrează bine, câte 12-15 ore pe zi, şi nu beau la locul de muncă. Anul acesta, timp de nouă luni, au primit dreptul la muncă în RM peste 600 de cetăţeni străini, din vreo 60 de ţări, din care peste 60 la sută sunt administratori de întreprinderi cu capital străin, o parte – specialişti în construcţii, agricultori… Da, în agricultura din regiunea de sud avem fermieri veniţi din Siria, Liban. Ei cresc animale, iar carnea o scot la export în ţările arabe prin portul Giurgiuleşti. Alţii au investit milioane în agricultură şi cresc legume. Mai avem peste o sută de sportivi, pedagogi – la liceul moldo-turc din Chişinău, în satele bulgăreşti şi în UTA Gagauz-Yeri.

CRONOS: Verificaţi dacă unii dintre străini nu ascund că vin la noi şi cu scopul de a influenţa situaţia politică?
I. H.: Noi avem misiunea doar de a-i angaja, supravegherea respectivă o face Biroul de migraţiune şi azil al MAI, dar cred că şi SIS-ul…

CRONOS: Cum explicaţi faptul că devine tot mai problematic şomajul în rândul tinerilor?
I. H.: Rata şomajului printre tineri este de peste trei ori mai mare decât rata pe ţară. Mai rău: este în creştere. Am făcut un studiu care arată că piaţa muncii are regulile sale şi, dacă le încalci, va suferi întreaga societate. La sfârşitul anilor ’80, la pregătirea în sistemul de învăţământ a cinci-şase muncitori revenea pregătirea unui specialist cu studii superioare. Azi? În 2010 au absolvit studii superioare 28,4 mii de tineri, iar învăţământul secundar profesional – 13.800. Comparaţi aceste cifre: cine va produce bunurile materiale? Dar rectorii instituţiilor de învăţământ superior nu vor să înţeleagă şi, în goană după bani, măresc numărul celor care studiază în bază de contract. Acum doi ani, am mai făcut un studiu – „Tinerii pe piaţa muncii”. Realizând un sondaj cu tinerii care au absolvit instituţiile de învăţământ superior, am văzut că 40 la sută din ei nu lucrează conform specialităţii obţinute, pentru că n-o doresc. Au menţionat că au făcut studii superioare pentru că părinţii lor au insistat. În plus, li se oferă salarii mici şi ei nu le acceptă, regretând că au făcut studii superioare. Problema e că liceenii, dar şi părinţii lor, nu cunosc necesităţile pieţei muncii. Aşa se întâmplă că, în foarte multe universităţi, vreo 80% din studenţi învaţă în baza contractelor plătite, inclusiv la instituţiile de stat. RM are 33 de instituţii de învăţământ superior la o populaţie de trei milioane. Taraclia, un raion cu o populaţie de 44 mii, are universitate. Adevărul e că universităţile noastre produc şomeri. În care ţară se mai întâmplă aşa ceva?

CRONOS: Dar statul nu coordonează activitatea instituţiilor de învăţământ la acest capitol?
I. H: Unii rectori înţeleg problema, iar alţii nici nu vor să audă de ea. Chiar i-am întrebat: „Dacă aţi dublat numărul studenţilor, aţi mărit şi spaţiul de instruire de două ori, aveţi mai mulţi profesori?”. Pe naiba, au trecut la studii în două schimburi, în unele locuri învaţă chiar şi duminica. Dar cu ce ne alegem după asemenea studii? În 2010, din 28.000 de absolvenţi ai universităţilor, timp de jumătate de an, s-au angajat doar 16%, în învăţământul mediu de specialitate – 45%, în învăţământul profesional – 64%. Da, sunt de acord să pregătim jurişti, economişti, specialişti în relaţiile internaţionale, în limbi străine, dar asta o faci atunci când economia lucrează, când ei sunt solicitaţi pe piaţa muncii, în caz contrar – producem şomeri…

CRONOS: Există şi agenţii private care fac angajări în câmpul muncii. Multe dintre acestea adună bani de la moldovenii care vor să plece la munci peste hotare apoi dispar de pe piaţa muncii. Cunoaşteţi fenomenul?
I. H.: Aceste agenţii au un statut aparte. Ele selectează şi plasează forţe de muncă atât în republică, cât şi peste hotare. Moldova este parte a Convenţiei internaţionale 181, în baza căreia agenţiile private sunt obligate să presteze servicii concrete. Totuşi, lumea trebuie să ştie că atât agenţiile publice, cât şi cele private prestează persoanelor aflate în căutare de lucru servicii fără plată. Ele percep anumite sume doar de la angajatori. Dar la noi nu se respectă acest principiu de bază, mai mult – se întâmplă şi cazuri de escrocherie: omul dă bani, i se promite că va fi angajat la munci peste hotare, dar, când vine peste o lună-două, găseşte doar lacătul pe uşa unde era agenţia respectivă. Aceşti escroci mizează pe naivitatea moldovenilor. Chiar zilele trecute, un grup de tineri a făcut declaraţii că ei au fost traşi pe sfoară de una dintre aceste agenţii. Noi îi sfătuim pe toţi să fie atenţi cu asemenea intermediari pe piaţa muncii.

CRONOS: Cine este responsabil de activitatea unor asemenea agenţii private?
I. H.: Ele primesc licenţe de activitate de la Camera de Licenţiere, care ar şi trebui să urmărească dacă acestea îşi respectă statutul. Bunăoară, suntem informaţi că pe piaţa noastră activează vreo 80 de agenţii private, dar primim date despre activitate doar de la 28 care, timp de un an, au reuşit să angajeze în câmpul muncii doar 300 de persoane…

Moderator: Gheorghe Budeanu
Au participat: Sorina Ştefârţă, Tatiana Corai, Nicolae Roibu, Ion Surdu, Irina Papuc, Nelly Gâştemulte