În timpul săpăturilor din 1998, studenții Școlii Superioare de Antropologie au găsit acolo rămășițe de ceramică din secolul XVII și fragmente de veselă din sec. XIV, de pe timpul Hoardei de Aur.
Atunci când vine vorba despre Chișinău, nimeni s-ar gândi la monumente străvechi de tipul cetăților, care există în Soroca, Tighina sau Orheiul Vechi. Pe timpul când se construiau cetățile, Chișinăul nu era un punct strategic foarte important. Nu a avut noroc în asta.
Chișinăul este un oraș relativ tânăr, chiar dacă recent am sărbătorit 577 ani de la fondarea lui. Este tînăr pentru că cea mai veche construcție păstrată – biserica Mazarachi – are un pic mai mult de 250 de ani. Nu există construcții mai vechi. Toate au dispărut.
Pământurile noastre au avut de suferit de pe urma multor războaie. În unul dintre ele, războiul ruso-turc din perioada anilor 1787-1791, Chișinăul a fost distrus până la temelie în timpul retragerii trupelor turcești. Și chiar dacă n-ar fi războaiele, puțin probabil că s-ar fi păstrat ceva – locul nu era foarte important și avea clădiri pe măsură.
În scrisorile sale, maiorul Von Raan care a participat în războiul sus menționat, scria: „Înainte de a fi abandonat, Chișinăul era și așa un oraș mediocru, însă în timpul retragerii turcii i-au dat foc, după cum obișnuiau. Este o imagine tulburătoare, să vezi la fiecare pas pustietatea și devastarea care sunt caracteristice doar dușmanului barbar. Aici se văd sobele și hornurile, rămășițele celor mai bune case, care erau în jur de 300. Tarabele negustorilor, care formau un pătrat de piatră cu diametru de 300 metri pătrați, sunt îngropate acum sub cenușă, la fel ca și șase sau șapte biserici”.
Nu întâmplător povestim despre acest război. S-au păstrat planurile Chișinăului, făcute de către militarii armatei rusești ce au trecut sau staționat pe lângă orașul nostru. Pe lângă aceasta, este și unul din acele vechi planuri ale orașului, iar pe el poate observat un obiect foarte interesant, în zona bisericii Sfinților Constantin și Elena, și anume contururile unei fortificări de proporții.
Faptul că acest obiect nu mai exista la scurt timp după evenimentele descrise (pe planurile din sec. XIX deja nu mai e indicat nimic) ne permite să presupunem că aceasta a fost o cetate temporară. Biserica Constantin și Elena se afla în interiorul zidurilor. Nu departe de cetate, pe plan este indicat încă un obiect. După amplasarea sa, el corespunde cu movila străveche ce s-a păstrat încă, unde în timpurile acelea ar putea fi construit un punct de observare.
Aceasta este încă o pagină din istoria orașului nostru care unora le-ar părea neinteresantă. Problema este, însă, că noi cunoaștem foarte puține despre acesta.
Sursa: vedomosti.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
