Scriitori remarcabili ca Mihail Sadoveanu, Nicuşor N. Beldiceanu, Tudor Pamfile, Apostol D. Culea, Ştefan Ciobanu, Nicolae Dunăreanu, în 1919, au format nucleul de constituire a primei organizaţii profesioniste scriitoriceşti. Erau anii unei frăţii spirituale, când cultura românească ajungea în Basarabia promovată de cei mai distinşi creatori. Erau anii când frăţia literară era darul cel mai de preţ, cel mai luminos şi optimist şi promitea un nou viitor literaturii din această provincie.
Se părea că debutanţii de la Chişinău şi maeştrii recunoscuţi dincolo de Prut aveau acordate sufletele la aceeaşi lungime de undă, la aceleaşi aspiraţii şi ceea ce se va întâmpla mai târziu, adică marele succes literar, pe care ei îl garantau prin acest botez al primei organizaţii scriitoriceşti. Şi au avut dreptate. Peste 15 ani un debutant din sudul Basarabiei, Vladimir Cavarnali a luat premiul Fundaţiilor Regale pentru poezie, alături de Emil Cioran şi Constantin Noica. În Basarabia se născuse o nouă Generaţie de aur…
În societatea românească, în toate timpurile și până în prezent, relația dintre lumea politică și lumea intelectuală este una specifică. Minunatul critic de idei Adrian Marino a caracterizat-o astfel: „Atunci am înțeles un evident adevăr… pentru „omul politic” român – de orice categorie – scriitorul, intelectualul, omul de litere, de condei, să spunem, nu era considerat decât un subordonat, un auxiliar minor, al cărui unic rol este doar să pună pe hârtie, în forme puțin mai fericite, ideile „șefului”. El nu era și nu este privit ca un partener egal, ci numai ca subaltern. În plus, scriitorul, omul de cultură complexă, era antipatizat din cauza pregătirii, ca să nu spun a superiorității sale intelectuale”(„Viața unui om singur” (Iași, 2010, pag.97)).
Spre regretul nostru relațiile la noi sunt exact la fel și astăzi. Aceste „tradiții” explică în mare parte reapariția cu o mare întârziere a primei Societăți a Scriitorilor din Basarabia, despre necesitatea căreia s-a scris în repetate rânduri, iar tânărul poet Nicolae Costenco a semnat, încă din 1936, articole în prestigioasa revistă „Viața Basarabiei”, în care demonstra vitalitatea acestei asocieri: Radiana R. (pseudonimul lui N. Costenco), „Destinul scriitorului” (1935, nr.3, P .74-75); „Societatea Scriitorilor Basarabeni!” (1936, nr.9, P. 95); „Despre scriitor” (1937, nr. 7-8, P. 135-136), „Note” [cu privire la organizarea serbărilor literare de către Societatea Scriitorilor Basarabiei şi a scriitorilor români la Chişinău cu participarea scriitorilor basarabeni: N. F. Costenco, O. Sargeţiu, I. Buzdugan, N. Dunăreanu, G.M. Vlădescu ş.a.] (1939, nr.11-12, P.142-143).
Ca abia la 24 martie 1940, această speranță să se realizeze. Prima ședință este legată direct de clădirea Primăriei Chișinău, de sala mare de conferințe, căci aici a avut loc „botezul” Societății Scriitorilor din Basarabia. Era sala preferată, unde, în fiecare sâmbătă după masă, se întrunea cenaclul scriitorilor. Și cred că anume pe acest edificiu era cazul de instalat, în aceste zile, o placă comemorativă, care ar fi consemnat memorabilul eveniment.
Puterea documentului este aproape sacră. De aceea şi reproducem întocmai acest comunicat epocal pentru destinul cultural al Basarabiei:
„SOCIETATEA SCRIITORILOR DIN BASARABIA
(Comunicat)
În zilele de 24 şi 25 Martie crt., s-a ţinut la Chişinău, în sala festivă a Primăriei, prima adunare generală ordinară a membrilor Societăţii Scriitorilor din Basarabia.
După oficierea unui scurt Te Deum, preşedintele societăţii, D-l Pan. Halippa, dă citire la patru telegrame, expediate în asentimentul unanim al celor de faţă, M. S. Regelui E. S D-lui Gh. Tătărescu, Prim Ministru, E. S. D-lui M. Ralea, Ministru al Muncii şi E. S. D-lui I. Nistor, Ministru a Cultelor şi Artelor.
S-a primit răspunsul Majestăţii Sale:
„Maiestatea Sa Regele mulţumeşte pentru omagiile exprimate de către adunarea generală a Societăţii Scriitorilor din Basarabia. Directorul Secretariatului particular al M. S. Regelui, Eng. Buhman”.
Excelenţa Sa D-l Prim Ministru a trimis telegrama: „Vă mulţumesc pentru simţămintele exprimate. Sănătate. Gh. Tătărăscu”.
D-l Pan. Halippa adresează un salut tuturor scriitorilor prezenţi şi declară deschisă adunarea generală ordinară a S. S. B. la ora 10 şi 40 min.
Cuvântul a fost acordat, pe rând, reprezentanţilor oraşelor şi judeţelor din Basarabia. Au adus salutul lor: Vl. CAVARNALI de la Bolgrad — Ismail, Boris BAIDAN de la Tighina, Nichita SMOCHINA din partea Românilor transnistreni, Bogdan ISTRU de la Orhei, Nicolae V. COBAN de la Soroca, Vasile LUŢCAN de la Bălţi, PORTASE Prut din partea preoţilor Lăpuşneni, Alfred TIBEREANU de la Cetatea Albă.
S. M. Nica şi N. Spătaru au dat câteva lămuriri de felul în care va, lucra Societatea.
La ora 11 şi jum. şedinţa s-a ridicat, iar scriitorii s-au îndreptat spre sala Eparhială, unde s-a ţinut o şezătoare literară, pentru a se da posibilitate publicului chişinăuian să-şi cunoască scriitorii.
Corul Stolului Căminului C. F. R. de fete din Chişinău, condus de pr. Alexandru CRISTEA a intonat Imnul Regal; D-l Halippa, în prezenţa scriitorilor, rosteşte un cuvânt: Prinosul Basarabiei în literatura românească; Corul execută admirabila poesie a lui Mateevici, pusă pe note de pr. A. Cristea: Limba noastră. Citesc la şezătoare: S. M. Nica, VI. Cavarnali, B. Baidan, Polihroniu, N. Spătaru, V. Luţcan, Bogdan Istru, A. Tibereanur D. Timonu, N. Coban, Codin Negulescu, preot. Portase-Prut, Octav Sargeţiu, Mih. Curicheru şi N. F. Costenco.
Corul a mai executat câteva cântece din folclorul basarabean. La sfârşitul şezătorii s’a împărţit publicului numărul special al revistei ITINERAR, număr închinat Societăţii Scriitorilor din Basarabia.
La ora 2 p.m., scriitorii şi invitaţii au luat parte la banchetul oferit de Primăria Municipiului Chişinău.
Şedinţa adunării generale se redeschide la ora 5 p. m., în aceeaşi sală, când se procedează la alegerea comitetului de Conducere al societăţii, pe timp de 3 ani.
Au fost aleşi :
PREŞEDINTE – Pan. Halippa
Vice-preşedinte – Nicolae Spătaru
Secretar General – N. F. Costenco
Membri:
Iorgu Tudor
Sergiu Matei Nica
Petre Ştefănucă
B Baidan
Vladimir Cavarnali
Alexandru Ivanov
Vasile I Chicu
Comitetul de Direcţie al S. S. B. este compus din: Pan. Halippa, N. Spătaru, N. F. Costenco, Iorgu Tudor şi V. I. Chicu.
Societatea va fi condusă de Comitet, care va lucra în secţii.
Secţia literară: preşedinte — S. M. Nica; secretar — 0. Sargeţiu; bibliotecar — I. Moraru.
Secţia culturală va fi condusă de Petre Ştefănucă.
Secţia administrativă : preşedinte – Iorgu Tudor; cassier – Elena; Dobroşinschi; secretar contabil – preot Portase-Prut.
Comisiunea cenzorilor este alcătuită din: avocat Teodor Păduraru – preşedinte; Mih. Curicheru şi pr. Portase-Prut – membri; ca supleanţi au fost desenaţi: P. Polihroniu, preot Trofîm Suruceanu şi Codin Negulescu.
În ziua de 25 Martie, şedinţa s-a deschis la ora 10 dim. sub preşedinţia D-lui Pan. Halippa. S-a adus la cunoştinţa şi adunarea a aprobat premierea poetului Teodor Nencev, pentru poezie, şi premierea lui George Meniuc, pentru eseu.
La discuţiunile ce au urmat asupra directivelor societăţii, editură, publicaţiuni, premii, şezători în oraşele basarabene, emisiuni radiofonice şi-au spus cuvântul consemnat în procesul verbal de şedinţă: N F. Costenco, VI. Cavarnali, Iorgu Tudor, Dr. P. Cazacu, căp. Dragomir Petrescu, Gheorghe Madan, Dominte Timonu, Portase Prut şi Pan. Halippa.
Înainte de închiderea adunării generale, în cadrul cenaclului literar, D-l Nichita Smochină a ţinut o documentată şi gustată disertaţie despre literatura moldovenească la „Transnistrieni: istoricul şi realizările”.
La ora 2, Preşedintele declară adunarea generală a S. S. B. închisă şi invită pe cei de faţă să revie peste un an, la aceeaşi dată.”
(Societatea scriitorilor din Basarabia. („Viața Basarabiei”, 1940. – nr.4. – P.70-71.)).
Basarabenii, în momentul când au decis să se unească într-o organizaţie scriitoricească, au avut convingerea că fac un lucru temeinic, un lucru pentru viitor, un lucru pentru eternitate.
Peste un an nu s-a revenit, căci destinul este mai puternic decât năzuinţele noastre. La 28 iunie 1940, după ultimatumul sovietic, armata roșie ocupa Chișinăul…
Scriitorii care au reușit să se refugieze au putut intra în Chişinău abia în luna iulie 1941, dar nu și-au regăsit colegii rămași acasă, căci mulţi dintre cei prezenţi la şedinţa de constituire luaseră drumul GULAGU-lui sovietic, de unde nu s-au mai întors…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
