Primesc un e-mail din partea Parlamentului Cultural European, din care aflu ca scriitoarea Nicoleta Esinencu este noul membru al acestui for, care isi va tine sedinta ordinara intre 11-13 decembrie la Gothenburg, Suedia. Reuniunea are o tema si pentru a nu ma hazarda in traduceri aproximative, o transcriu din engleza: „Quality and Reflection in Culture and Media – Prerequisites for European Democracy”. Parcurgand programul manifestarii, constat ca Nicoleta Esinencu este unul din raportorii sesiunii „Happiness, quality and reflexion in a European Perspective”.
Fiindca este pentru prima data cand aud de acest Parlament Cultural European, intreb prietenul Google ce-i cu institutia in cauza si el imi spune ca este un ONG din Germania cu sediul la Stuttgart, ca a fost fondat in anul 2002 si reuneste 172 de personalitati de cultura din 42 de tari europene. Este un club, daca vreti, al elitei culturale europene, care ia in dezbatere probleme de actualitate si filozofie culturala si care ii vede pe membrii sai drept promotori ai ideilor Parlamentului in tarile de origine.
Intamplarea face ca reuniunea de la Gothenburg sa aiba loc in aceeasi perioada in care la Chisinau isi va tine lucrarile Congresul oamenilor de cultura din Moldova. Pentru prima data in istoria noua a Moldovei, oamenii de cultura se vor reuni nu pentru a-i sustine pe politicieni, pentru a semna apeluri in favoarea unor cauze sau a unor partide, ci pentru a-si apara propriile interese. Ramane de vazut daca politicienii se vor simti obligati mai intai sa vina la congres si, in al doilea rand, daca ii vor sustine pe acei de sprijinul carora au profitat mereu in ultimele doua decenii.
De ce tocmai acum, o sa ma intrebati, in plina criza economica dublata, in Moldova, si de una politica, un congres al oamenilor de cultura? Pentru ca un atare for a fost mereu inoportun in Republica Moldova, pentru ca intotdeauna aici ne-am aflat sub imperiul crizelor, mereu am avut alte urgente, iar la guvernare am avut partide autoritare. Pentru ca intotdeauna cultura a fost considerata, aici, o ocupatie desarta, o fudulie care trebuie lasata sa se descurce cum poate.
Ca sa fiu mai explicit, revin la exemplul Nicoletei Esinencu. Stiti cat au investit diverse tari si fundatii europene in talentul ei in ultimii patru ani? Jumatate de milion de euro. Ma refer la cele 15 spectacole montate dupa piesele ei in Europa si in lume, ma refer la nenumaratele burse, rezidentiate, carti editate, participari la diverse foruri. Am facut un calcul elementar si i-am spus cifra Nicoletei. Ea mi-a confirmat, intr-adevar e vorba de aproximativ jumatate de milion de euro. Cam atat cat a „bagat” guvernul comunist in Lenuta Burghila.
Stiti cat a investit statul moldav in talentul Nicoletei Esinencu? 5 mii de lei, aproximativ atat a costat montarea unui spectacol dupa piesa scriitoarei la Teatrul „Eugene Ionesco”. Sunt convins ca numele autoarei noastre le este total necunoscut celor mai multi dintre politicienii ce fac parte din AIE (intr-un e-mail, Nicoleta m-a si rugat, mai in gluma, mai in serios, sa-l intreb la congres pe ministrul Focsa daca a auzit de numele ei).
Zic de AIE pentru ca e o coalitie, nu-i asa, ce-si propune integrarea in UE. Acolo unde Nicoleta se afla de mult. De fapt, nici comunistii nu-i cunosc numele, chiar daca si ei se declarau pentru integrare europeana.Congresul de maine isi propune, printre altele, sa-i determine pe politicienii nostri sa investeasca in Nicolete Esinencu, nu in Lenute Burghila.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
