Pentru că lumea se schimbă şi nu neapărat în bine. De exemplu, ştiam că ziarele se vând şi se cumpără la prima oră. Pregătită să plec într-o călătorie cu autobuzul din localitatea R spre localitatea T, mi-am amintit că pe vremuri toată lumea citea ziarul la prima oră – adică pe la 6-7 dimineaţa. În anul 2013, la ora 7 dimineaţa, din trei chioşcuri de ziare, niciunul nu era deschis. Am început să-mi pun întrebări: oare la ce oră se deschid mai nou chioşcurile?; la ce oră se livrează presa?, știind că această activitate era una dintre cele mai matinale. Nimeni nu îi invidia pe angajaţii firmei de distribuţie. Între timp, ori s-au adus îmbunătăţiri conceptului de „primă oră”, ori s-a schimbat cu totul sistemul. Nu-i nimic, mi-am zis, şi aşa în ziare găseşti numai nenorociri, hai mai bine să-mi iau un covrig. La covrigărie, semn bun, uşa era deschisă larg, dar nu simţeam mirosul îmbietor de coptură, de aceea nu m-am mirat atunci când covrigarul s-a frecat bine la ochi şi mi-a zis somnoros: „Veniţi mai târziu!”. Păi mai târziu nu-mi mai trebuie, mai târziu servesc prânzul, nu mai ronţăi covrigi… În concluzie, în această perioadă de letargică hibernare, până pe la ora 10, oraşul e paralizat, pustiu, fără vlagă, cu lacătele bine ferecate pe uşile magazinelor. Aşa că, să nu vă miraţi, dacă pe la 11, poate chiar mai târziu, când dvs. deja v-aţi săturat de lucru, cineva vă spune senin „Bună dimineaţa!”. Ce să-i faci, s-a modificat sensul expresiei „la prima oră”. Doar câţiva am rămas cuplaţi la vechiul sistem de referinţă.
Timpul Suplimentul Femeia
