Pentru că lumea se schimbă şi nu neapărat în bine. De exemplu, ştiam că ziarele se vând şi se cumpără la prima oră. Pregătită să plec într-o călătorie cu autobuzul din localitatea R spre localitatea T, mi-am amintit că pe vremuri toată lumea citea ziarul la prima oră – adică pe la 6-7 dimineaţa. În anul 2013, la ora 7 dimineaţa, din trei chioşcuri de ziare, niciunul nu era deschis. Am început să-mi pun întrebări: oare la ce oră se deschid mai nou chioşcurile?; la ce oră se livrează presa?, știind că această activitate era una dintre cele mai matinale. Nimeni nu îi invidia pe angajaţii firmei de distribuţie. Între timp, ori s-au adus îmbunătăţiri conceptului de „primă oră”, ori s-a schimbat cu totul sistemul. Nu-i nimic, mi-am zis, şi aşa în ziare găseşti numai nenorociri, hai mai bine să-mi iau un covrig. La covrigărie, semn bun, uşa era deschisă larg, dar nu simţeam mirosul îmbietor de coptură, de aceea nu m-am mirat atunci când covrigarul s-a frecat bine la ochi şi mi-a zis somnoros: „Veniţi mai târziu!”. Păi mai târziu nu-mi mai trebuie, mai târziu servesc prânzul, nu mai ronţăi covrigi… În concluzie, în această perioadă de letargică hibernare, până pe la ora 10, oraşul e paralizat, pustiu, fără vlagă, cu lacătele bine ferecate pe uşile magazinelor. Aşa că, să nu vă miraţi, dacă pe la 11, poate chiar mai târziu, când dvs. deja v-aţi săturat de lucru, cineva vă spune senin „Bună dimineaţa!”. Ce să-i faci, s-a modificat sensul expresiei „la prima oră”. Doar câţiva am rămas cuplaţi la vechiul sistem de referinţă.
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
